Sfaturi tăiate din foarfecă

1001 de măști Niciun comentariu la Sfaturi tăiate din foarfecă 1

Am ajuns vacanța asta acasă, mai po­etic vorbind, dincolo de Prut, și în pri­mul rînd am mers la frizerița mea. „Ia­răși? Parcă ți-am tăiat părul acum două luni, mai ai să-l retezi? Lasă-l să creas­că!”, se oftică Iulia care mă tun­de încă de cînd a prins această me­se­rie. E cu doar șapte ani mai mare decît mine însă deja are doi copii, „cel mai mare, Aurel, la toam­nă va merge în clasa întîi”, îmi spu­ne ea orgolioasă în timp ce eu mă așez pe scaun.

„Din nou scurt?”, mă întreabă fe­me­ia cu o siluetă suplă, fața rotundă, bu­ze­le pline și un păr castaniu îm­pl­etit într-o cosiță care-i ajunge mai jos de talie. Iar în timp ce foarfeca mî­nu­ită de degetele ei fine îmi scur­tează părul șuviță cu șu­viță, îmi pune în­tre­bări, de parcă ar vrea să afle totul și des­pre toate de la mine. Eu îi răs­pund sincer și, cînd lucrul e deja în toi, a­jung să vorbesc fără să mai fiu întrebată. „M-aș lăsa de facultate, nu mai am răb­dare”, îi zic eu iar Iulia cu un zîm­bet zeflemist croit de buzele-i rotunde îmi zice „cred că nu ești nebună”, iar mai apoi adaugă „las’ că am eu o prietenă care are diplomă care confirmă că ar fi făcut dreptul, doar că ea nu a stat nici mă­car la un curs, așa că dacă o să ai ne­voie de diplomă vreodată nu va fi o pro­blemă s-o capeți. Sau la voi la Ro­mâ­nia nu e așa?”. Iar eu drept răs­puns decid să schimb tema.

Singură sau… singură

De această dată mă plîng că nu cred că o relație serioasă cu vreun băiat ne­cesită efort și doar o iubire merită acest sacrifiu, pentru că faci totul din dra­gos­te. Iar Iulia nici acum nu se lasă pe din afara frustrărilor mele. „Nu e bine să fii singură, e normal ca fiecare din noi să aibă pereche”, îmi spune ea pe un ton firesc și con­vin­gă­tor. Îmi aduce exemple din experien­ța sa de viață cu familie exact ca un profesor care explică o temă greu de înțeles. Însă la un moment dat ci­teș­te un mesaj primit și nu i se mai aude gla­­sul vioi. Tace și să sună nervos „ce s-a în­tîmplat?”, mă neliniștesc eu, „am pri­mit un mesaj de la operator care mă a­nunță că Pavel și-a aprins telefo­nul”.

Pavel e soțul Iulianei, care, după spu­sele ei, e plecat de acasă de di­mi­nea­ță și a avut telefonul închis pînă a­cum. Începe să-l sune agitată însă își dă sea­ma că mai are de lucrat a­su­pra coafurii mele. Îmi dă telefonul și îmi zice „sună pînă răspunde”, iar eu, ca un ucenic sme­rit, încep să apăs aproape frenetic mai întîi butonul verde, apoi cel roșu. În momentul în care bărbatul răspunde, lipesc iute telefonul de urechea fetei. Iar Iuliana, cu o voce de oțel, își anunță pe­rechea că „acasă nu ai ce căuta, să stai acolo unde ai stat toată ziua cu telefo­nul închis”, și apasă pe butonul roșu și printre dinți, cu ciudă, i se strecoară „mă descurc și singură”.

Daniela VORTOLOMEI

Autor:

Opinia Studențească

Revistă săptămînală de actualitate, reportaj și atitudine studențească, editată de studenți ai Departamentului de Jurnalism și Științe ale Comunicării de la Universitatea Alexandru „Ioan Cuza din Iași”.

Adaugă un comentariu

Etichete:

Opinia studențească este o revistă săptămînală de actualitate, reportaj şi atitudine studenţească, editată de studenţi ai Departamentului de Jurnalism şi Ştiinţe ale Comunicării de la Universitatea Alexandru „Ioan Cuza din Iași”. A fost înfiinţată în 1974 și continuă tradiția școlii de presă de la Iași.

Căutare

Back to Top