Experiență întinsă pe două corzi

Nodul prusic și prusic-fran­cez, no­dul opt și dublu-opt, mai puțin cel spa­niol, „coada vacii” sau flu­ture (pentru că nu-s de bază), au le­gat ultimii cinci ani din viața lui Daniel de înăl­ți­mile clădirilor din Iași.

Tînărul care își împros­pă­tea­ză vo­cea de fiecare dată gus­tînd din sti­cla cu suc e alpinist uti­litar. „Să știi că mulți cred că alpinismul uti­­litar e un hobby și nu înțeleg că de fapt, e o profesie”, îmi zice el cu un zîmbet tras într-o parte de obra­zu-i ne­bărbierit. Însă nu arată deloc ne­­gli­jent, iar mîinele îngrijite și aproa­pe al­be le ține pe masă. Uneori aces­tea sînt împreunate, alteori taie ae­rul pen­­tru ca să-mi explice cum ara­tă fu­niile articu­late în combinații ca în ce­le din ur­mă să apara vaca, mai exact coada acesteia, flutu­re­le ori vreun prusac, spa­ni­ol sau semi fran­cez.

„Degea­ba ești un cățărător dacă nu ești și un bun meseriaș.”

Tînărul cu părul aproape blond, zîm­bet subțire și ochii mici a lă­sat Fa­cultatea de Construcții și In­sta­la­ții de la Universitatea Teh­ni­că „Gheor­ghe Asachi”. Însă în al trei­lea an, odată ce visul său de a cîș­tiga bani din construcții s-a spul­berat din ca­u­za crizei, a aflat că se poate mulțumi cu un salariu bun făcînd această mese­rie. Îndeletnicirea a des­coperit-o întîm­plă­tor fiind rugat să ajute un prieten de-al său și a în­vățat-o, le fel, de unul sin­gur, documentîndu-se pe Inter­net. „Degea­ba ești un cățărător dacă nu ești și un bun meseriaș”, îmi spune Daniel și mai apoi mă face să înțeleg că alpiniș­tii utilitari știu să vop­seas­că, să îm­­brace pereții în termosiste­me și bannere publici­ta­re, să re­pare acoperi­șu­ri­le sau să le des­zăpe­zeas­că. Anul trecut au a­juns de trei ori în aceeași săptă­mî­­nă la ace­lași om ca să-l scape de ne­ca­zurile iernii.

A urcat pe BCU, clădirea Ta­rom sau CFR, a ajuns alături de co­legii săi și pe Cetatea Neamț, ca să prelucre­ze partea renovată cu o soluție de protecție pentru pia­tră. Își fac clienți noi pentru că îi mul­țu­mesc cu munca sa pe cei vechi, în­să s-a întîmplat să ră­mî­nă și ne­plă­tiți. Cum ar fi cazul în care du­­pă ce au spălat șapte mii de me­tri pă­trați de sticlă li s-a spus că nu vor pri­­­mi ba­nii pentru că nu le pla­ce cum au fost șterse geamu­ri­le.

Cu cîți­va ani în urmă, Da­niel a plecat de la vechiul patron și totodată prietenul care l-a adus în această lume ce se ține de cor­zile prinse în încheieturi. A mai luat du­pă sine în­că doi alpiniști utilitari pen­tru ca să formeze o firmă apar­te, fără in­ter­mediari, astfel asigu­rîn­du-și un salariu mai ma­re.

Chiar dacă se numără printre cei mai buni alpiniști utilitari din Iași, Da­niel e student în primul an la Facul­ta­tea de Medicină Den­ta­ră, pentru că din nou, e o meserie care poate să-i asi­gure un trai de­cent aici în România. E un fel de îndeletnicire de retra­ge­re, deoa­re­ce nu are de gînd să se cațăre pe aco­perișuri și clădiri pînă la bă­trî­ne­țe și-a ales să învețe o no­uă profesie.

Pen­tru care, de altfel, s-a cam lă­sat de alpinism și s-a apucat de în­vă­țat ana­­to­mia, morfologia și fi­zi­o­logia gîtului și a capului, ca în­ce­pînd cu anul viitor să facă prac­tica într-un la­borator de mo­delat din­ți din Bacău.

Cu toate că în urmă cu mai bine de cinci ani, cînd vedea alți al­piniști pe acoperișuri era sigur că nu ar avea tu­peul să facă la fel, a­cum, Daniel îi în­vață și pe alții cum ar trebui să se com­porte la înălțime. „Pentru securitate trebuie să ai cel puțin două corzi și o mulțime de piese, ceilalți ca­re lu­crea­ză cu o sin­gura coardă și au vreo do­uă piese care nu sînt su­ficiente pen­tru sigu­ranță, nu sînt al­piniști utilitari, sînt niște curajoși!”

Daniela VORTOLOMEI