Experiență întinsă pe două corzi
1001 de chipuri 8 aprilie 2013 Niciun comentariu la Experiență întinsă pe două corzi 1Nodul prusic și prusic-francez, nodul opt și dublu-opt, mai puțin cel spaniol, „coada vacii” sau fluture (pentru că nu-s de bază), au legat ultimii cinci ani din viața lui Daniel de înălțimile clădirilor din Iași.
Tînărul care își împrospătează vocea de fiecare dată gustînd din sticla cu suc e alpinist utilitar. „Să știi că mulți cred că alpinismul utilitar e un hobby și nu înțeleg că de fapt, e o profesie”, îmi zice el cu un zîmbet tras într-o parte de obrazu-i nebărbierit. Însă nu arată deloc neglijent, iar mîinele îngrijite și aproape albe le ține pe masă. Uneori acestea sînt împreunate, alteori taie aerul pentru ca să-mi explice cum arată funiile articulate în combinații ca în cele din urmă să apara vaca, mai exact coada acesteia, fluturele ori vreun prusac, spaniol sau semi francez.
„Degeaba ești un cățărător dacă nu ești și un bun meseriaș.”
Tînărul cu părul aproape blond, zîmbet subțire și ochii mici a lăsat Facultatea de Construcții și Instalații de la Universitatea Tehnică „Gheorghe Asachi”. Însă în al treilea an, odată ce visul său de a cîștiga bani din construcții s-a spulberat din cauza crizei, a aflat că se poate mulțumi cu un salariu bun făcînd această meserie. Îndeletnicirea a descoperit-o întîmplător fiind rugat să ajute un prieten de-al său și a învățat-o, le fel, de unul singur, documentîndu-se pe Internet. „Degeaba ești un cățărător dacă nu ești și un bun meseriaș”, îmi spune Daniel și mai apoi mă face să înțeleg că alpiniștii utilitari știu să vopsească, să îmbrace pereții în termosisteme și bannere publicitare, să repare acoperișurile sau să le deszăpezească. Anul trecut au ajuns de trei ori în aceeași săptămînă la același om ca să-l scape de necazurile iernii.
A urcat pe BCU, clădirea Tarom sau CFR, a ajuns alături de colegii săi și pe Cetatea Neamț, ca să prelucreze partea renovată cu o soluție de protecție pentru piatră. Își fac clienți noi pentru că îi mulțumesc cu munca sa pe cei vechi, însă s-a întîmplat să rămînă și neplătiți. Cum ar fi cazul în care după ce au spălat șapte mii de metri pătrați de sticlă li s-a spus că nu vor primi banii pentru că nu le place cum au fost șterse geamurile.
Cu cîțiva ani în urmă, Daniel a plecat de la vechiul patron și totodată prietenul care l-a adus în această lume ce se ține de corzile prinse în încheieturi. A mai luat după sine încă doi alpiniști utilitari pentru ca să formeze o firmă aparte, fără intermediari, astfel asigurîndu-și un salariu mai mare.
Chiar dacă se numără printre cei mai buni alpiniști utilitari din Iași, Daniel e student în primul an la Facultatea de Medicină Dentară, pentru că din nou, e o meserie care poate să-i asigure un trai decent aici în România. E un fel de îndeletnicire de retragere, deoarece nu are de gînd să se cațăre pe acoperișuri și clădiri pînă la bătrînețe și-a ales să învețe o nouă profesie.
Pentru care, de altfel, s-a cam lăsat de alpinism și s-a apucat de învățat anatomia, morfologia și fiziologia gîtului și a capului, ca începînd cu anul viitor să facă practica într-un laborator de modelat dinți din Bacău.
Cu toate că în urmă cu mai bine de cinci ani, cînd vedea alți alpiniști pe acoperișuri era sigur că nu ar avea tupeul să facă la fel, acum, Daniel îi învață și pe alții cum ar trebui să se comporte la înălțime. „Pentru securitate trebuie să ai cel puțin două corzi și o mulțime de piese, ceilalți care lucrează cu o singura coardă și au vreo două piese care nu sînt suficiente pentru siguranță, nu sînt alpiniști utilitari, sînt niște curajoși!”
Daniela VORTOLOMEI
Adaugă un comentariu