Muncă pe patru roți

Dacă ar fi să te iei după gura lu­mii, ai crede că a tuna o mașină înseamnă doar a-i lipi cîteva abțibilduri pe ca­ro­serie sau a-i adăuga acele bare de jos ce îi schimbă cu totul aspectul. Însă da­că îl întrebi pe Ilie Macovei cum stă trea­ba, îți spune că lucrurile sînt mai com­plicate și că nu oricine le poate face. Cu a sa Skoda Octavia modificată atît cît să nu-ți mai dai seama de marca ei de­cît dacă ochești sigla îl vezi des prin o­raș.

Iar ca semn de recunoaștere sînt în­semnele firmei sale, Granit Restyle Au­to Iași, înșirate pe bolidul masiv.

„Îmi plac mașinile, iar în trafic sînt conștient că atrag multe înju­ră­turi. Conduc destul de agresiv, dar ăsta e sti­lul meu”, îmi spune de la volanul ma­șinii, în timp ce trage adînc în piept fu­mul țigării slim pe care tocmai și-a aprins-o. De tuning s-a apucat tocmai din cauza pasiunii sale pentru automobile. Însă și faptul că în 2009 și-a deschis service auto l-a avantajat, ne­fiind nevoit să bată drumuri pe la alte centre, cu machetele cu care lu­crea­ză la subraț. Tînărul se ocupă în special de exteriorul mașinilor și de dotarea mo­toarelor, cărora le adaugă cai putere sau le schimbă filtrele. „Întreabă un om obișnuit ce este tuning-ul și nu va ști să-ți spună. Majoritatea cred că dacă pun un eleron pe spate (n.r dispozitiv ae­rodinamic folosit pentru a mări ade­rența unui autoturism sau pentru es­te­tică) și o pereche de jante, mașina es­te tu­nată. Nu este chiar atît de simplu”, și continuă să îmi povestească domol despre caroseriile din fibră de carbon, aripile laterale sau bara din față și spa­te. Nu e mulțumit că Internetul poate fi folosit în dezavantajul service-urile au­to specializate, din moment ce „ro­mâ­nul e învățat să caute într-o mie de lo­curi și ajunge să își comande de pe site-uri precum Ebay piese pe care le li­pește cu bandă scotch, cu ce vrea el, cu ce îi trece prin cap și apoi zice că a tunat o mașină”.

Și-a modificat aproape în totalita­­te și celălalt vehicul, un Volkswagen Scirocco pe care nu îl folosește iar­na, pentru că are garda joasă. „Străzile din Iași sînt de-a dreptul superbe, ar trebui să stea ăștia cu utilajele de desză­pe­zire deoparte, să le îndepărtez eu ză­pa­da, cu bara din față”, îmi spune rî­zînd. Știe că atrage priviri cu bolidul ală­turi de care participă de cîțiva ani la pre­zentări și curse prin Moldova, sau „liniuțe”, așa cum le numește el pe ce­le din urmă. „La concursuri, să-i vezi pe toți cum își dau jos portbagajul, roa­ta de rezervă, tot ce e greu de pe ma­și­nă, ca să prindă viteză mai repede”, își amintește în timp ce ochii îi scli­pesc.

La serviciu e un șef aspru și își pune băieții să facă curat zilnic. „Nu poa­te să fie chiar ca într-o farmacie că nu ai cum. Dar sîmbăta tot avem cură­țenie generală”, adaugă zîmbind în timp ce răsucește cheile în contact. Bo­lidul începe să toarcă întocmai ca o pi­sică alintată. Atît de „răsfățată”, că nici asfaltul nu îi mai recunoaște mar­ca, deși este bătucit zilnic de alte su­ra­te Skoda.