Cu Irina în lesă

1001 de măști Niciun comentariu la Cu Irina în lesă 0

Sub umbrela „Coca-Cola” din față la T17 timpul curge diferit. Fie că au ratat cursul de la opt ori îl aș­teap­­tă pe cel de la zece, inginerii o în­­conjoară buluc pe Irina, o mă­su­ță micuță de pe care cade rugina. Cică în brațele ei, cafeaua parcă are alt gust. De aceea mă pun la rîndul din fa­­­ța unei tonete „cu de toate”, însă un fotbalist se bagă în fața mea. „An­­drei, băgăm FIFA, da?”. „Da frate. Mer­gem în cameră la mine că mai am un PET acolo”, răspunde un alt ju­cător îndesînd într-o plasă o sti­clă de Noroc.

După ce apuc să-mi cumpar un bi­let pentru Irina, fac cunoștință cu trei băieți ce se amuză pe seama gă­­leților în care se scurge apa de ploa­­ie de pe bloc. „Uite bă, să pișă că­mi­­nul”, zice Cosmin în timp ce-și scoa­­te telefonul din buzunar să va­dă cine-l sună. „Hai Șobolan, vorba aia, ne știm de cînd eram mici, iar tu mi-o dai tot la 30 de lei? Bă anima­lule”. Din conversație mai aflu că ce­lor­lalți doi ingineri li se spun Bacău și Pașcani. „Rîzi tu, dar să știi că Paș­caniu’ e un oraș important de le­gă­tură”. Mai sorb o gură mică de ca­fea, însă mi-e aproape imposibil să mă apropii cu buzele de ea. Au trecut de­ja zece minute și încă mă fri­ge la lim­bă. Pașcani, un tînăr dat a­tent cu gel și îmbrăcat într-o vestă neagră care-i atîrnă peste tricou în­ce­pe să vor­bească despre contro­lo­rii din Iași. Descopăr de la ei că cea mai bună mo­dalitate de a merge fără bilet e să-mi cumpăr un abonament, iar după ce expiră și mă nimerec că apar „bă­iațașii”, îl scot „relax” și îl arăt de la distanță astfel încît a­ceș­tia să nu a­pu­ce să se apropie de mine.

„Red Alert” degeaba

Din cămin ies niște fete parfuma­­­te și îmbrăcate elegant. „Bă, ce-aș mai iubi-o pe aia. Ia fă-i cu­no­ști­n­ță cu numărul meu”, strigă Bacău în timp ce ne învîrtim gîtul după ele. Pu­­țin mai la dreapta, trece o ți­gan­că. „Nu frate, uite-o pe prietena ta fix a­colo. Cred că te caută să-i plătești pen­­sia alimentară”, izbucnește Paș­cani în rîs. După ce ne întoarcem pri­­virea către fete și le măsurăm cu pre­cizie de mai multe ori Bacău ne a­trage atenția către un rottweiler într-o lesă. Tolănită la soare, potaia în­ce­pe să dea semne de viată odată ce stă­pînul dotat cu cîte o țigară pe du­pă am­bele urechi și una între buze se a­pleacă către ea și o mîngîie pe la bot. Dinspre stația de autobuz mai a­pa­re un cîine într-o lesă ținută de o mînă tatuată. Doar brațul tî­nă­ru­­lui cîntărește probabil mai mult de­cît mine, iar după ce cei doi se sa­lu­tă, mai întîi cu burta, încep să dis­cu­te pe un ton se­rios.

Nu reușesc însă să-mi dau sea­ma ce, căci Irina mai primește doi vizi­tatori care ne salută. „Fain tricou” exclamă Cosmin unuia dintre bă­­ieți care are scris pe piept „Red alert”. A­cesta dă nepăsător din cap și își termină cafeaua în cîteva se­cun­de după care pleacă grăbit. „Da­păi nu așa se face frate, ori stai la ca­fea cu băieții ori nu mai vii deloc”.

Iulian BÎRZOI

Autor:

Opinia Studențească

Revistă săptămînală de actualitate, reportaj și atitudine studențească, editată de studenți ai Departamentului de Jurnalism și Științe ale Comunicării de la Universitatea Alexandru „Ioan Cuza din Iași”.

Adaugă un comentariu

Etichete:

Opinia studențească este o revistă săptămînală de actualitate, reportaj şi atitudine studenţească, editată de studenţi ai Departamentului de Jurnalism şi Ştiinţe ale Comunicării de la Universitatea Alexandru „Ioan Cuza din Iași”. A fost înfiinţată în 1974 și continuă tradiția școlii de presă de la Iași.

Căutare

Back to Top