Norocul de pe fundul sticlei
1001 de măști 27 mai 2013 Niciun comentariu la Norocul de pe fundul sticlei 0Căscînd la fiecare minut și visînd la o ceașcă mare de cafea intru în localul de lîngă Căminul A1 din Agronomie unde mă întîmpină sunetele scoase de tinerii care stau la aparatele cu jocuri de noroc. Deși este abia ora șapte dimineața, iar studenții se îndreaptă grăbiți spre amfiteatre, patru dintre scaunele din fața monitoarelor cu cireșe sînt deja ocupate, iar alți cîțiva curioși își beau cafeaua atenți la ce fructe se aliniază pe ecran. Pariorii trag cu nesaț din țigări și lovesc nervoși butoanele. Au cearcăne adînci și negre, iar privirea le este obosită. Unii dintre ei nu s-au desprins toată noaptea de pupitrele luminate țipător.
Fundul fără zeamă
„Băi tată, nu vrea să-mi vină șeptarul ăla neam”, înjură unul dintre tineri. Are ochii tulburi de nesomn, iar în fața sa, în loc de cafea, este o sticlă de bere. „Aici dacă mai intra unu îmi scoteam banii pe care i-am băgat”, continuă să explice băiatul celor doi gură-cască ce stau de-a dreapta și de-a stînga sa. Apoi mai scoate din portofel o bancnotă de zece lei pe care măgăoaia îi înghite cu nesaț.
În următoarea cameră, cea cu rafturi cu băuturi, sînt doar cîțiva studenți care, pe lîngă paharul din carton, au și cîte un Bergenbier, singura marcă de bere din frigidere. Cer două cafele la bar apoi mă așez la una din mesele libere. Îmi dau însă seama atunci cînd îmi pun zahărul că abia dacă am un dop de zeamă neagră în recipientul din hîrtie. Încep să sorb în înghițituri cît mai mici licoarea mult prea dulce în timp ce în jurul meu se desfundă tot mai multe sticle de bere.
La plasma mare de deasupra barului, în fața căreia nu se mai găsesc locuri atunci cînd sînt meciuri de fotbal, acum cîntă Sore și Mihai Ristea. Pe melodia ușor ritmată începe să cînte și barmanița, o fată brunetă și cu gropițe în obraji, iar apoi începe să și danseze printre mese strîngînd sticle sau golind scrumiere. Mișcările ei greoaie seamănă mai curînd cu cele ale unui elefant într-un magazin cu porțelanuri decît ale cîntăreței de dincolo de ecran. Se oprește însă din țopăit cînd simte în ceafă privirile amuzate ale clienților și le aude comentariile răutăcioase. Din cauza asta se și ascunde apoi rușinată după bar.
Cum lingura de cafea pe care am primit-o nu reușește să-mi alunge somnul, merg să mai cer un pahar de zeamă neagră, de astă dată lungă. Aflu însă că au doar scurtă și prin urmare renunț la idee. Îmi comand și eu o bere după obiceiul locului și mă întorc la masă. După ce termin însă jumătate de sticlă încep să fiu convins că o să cîștig la aparate. Nu-mi mai termin berea și plec înapoi spre casă. Cine știe ce idei mi-ar fi venit dacă beam toată sticla.
Andrei MIHAI
Adaugă un comentariu