Astenia de toamnă românească

Săptămîna trecută a fost a șap­tea duminică în care oameni din orașele mari ale țării au ieșit să pro­testeze împotriva proiectului minier pe bază de cianuri de la Ro­șia Montană. Pe măsură ce trece timpul, protestele se disipează, dar nu se vede nici un rezultat concret, cel puțin nu în ansamblu. De fiecare dată cînd e un eve­ni­ment de  genul ăsta, încerc să-mi dau seama dacă e doar un trend sau o schimbare în conștiința co­mună, dacă nu a populației, măcar a tinerilor. Și de fiecare dată sînt sceptic și reținut, dar îmi doresc să mă înșel. Așa cum și acum speram ca protestele să fie „picătura care a umplut paharul” și să se trans­forme în mișcări mai ample îm­po­triva unui sistem corupt și bolnav pînă în rădăcini.

Acum două duminici, 6 oc­tom­brie, a fost pentru prima oară cînd s-a ieșit în stradă pentru Justiție. Au fost 200 de oameni în fața sediului DNA, protestînd împotriva revocării procurorilor Lucian Papici și Mariana Alexan­dru – protestatarii fiind de­ran­jați de amestecul premierului Vic­tor Pon­ta în Justiție –, în timp ce restul de aproximativ 10.000 și-au con­ti­nuat drumul, axați doar pe Roșia.

De-aici și dezamăgirea. Ca de foarte multe ori, ne pierdem în detalii. Iar Roșia Montană asta e acum, un detaliu în schema mai mare a lucrurilor. Pentru că am ajuns la punctul în care obiectivul ar trebui să fie nu „Salvați Roșia Montană”, ci „Salvați România”. Salvați-o de politicieni corupți, salvați-o de o clasă politică care s-a tot rotit la conducere în ultimii 20 de ani, în toate combinațiile, alianțele și uniunile posibile, salvați-o de Băsești, de Victori Ponta și de Voiculești, de „cel mai cinstit Guvern” și de „am pierdut con­trac­tul cu Bechtel”. Ei sînt duș­ma­nul, nu RMGC. Ce n-au înțeles foarte mulți protestatari e că ei lu­crează la efect și nu la cauză. Poate sal­vea­ză azi Roșia, dar mîine apare alt proiect, cu de două ori can­ti­tatea de cianură și jumătate din locurile de muncă oricum fictive, atîta timp cît va fi acolo sistemul care să le permită a­ce­leași ma­ne­vre care s-au făcut a­cum. Și cine nu realizează că jus­ti­ția joacă un rol cheie în tot me­ca­nismul ăsta, iese degeaba din casă.

O parte dintre protestatari scan­dează „presa română, plină de minciună”, dar în același timp se laudă că nu consumă media (im­plicit nu o susține cu bani), și nu vede problema în raționa­men­tul lor. Și tot ei nu-și dau seama că fără pre­să, așa găunoasă cum e, nu pot pri­vi problema în ansamblu și pro­testa inteligent, nu doar cool.

Sigur, un lanț uman în jurul Parlamentului gol dă bine în poze pe Facebook, dar nu ajută cu ni­mic cînd policienii cu aceeași sfidare iau decizii. Iar cancerul tre­buie tăiat de la rădăcină.