Chipuri de zîne și basme fără mască
Festivalul Internațional al Educației 25 iunie 2013 Niciun comentariu la Chipuri de zîne și basme fără mască 18La prima ediție a Festivalului Internațional al Educației, micii artiști au dat viață pieselor de teatru în curtea Palatului Copiilor. De la grădiniță sau clasele primare pînă la liceu, copiii au avut reprezentații în fiecare zi și ne-au purtat pe tărîmurile fantastice ale poveștilor, unde ne-au prezentat zîne și feți frumoși sau ne-au arătat că întotdeauna Binele triumfă asupra Răului.
Pe 16 iunie, soarele te îndemna să cauți umbra sau să dai fuga la magazinele de înghețată, însă prichindeii din trupa trupa „Măștile vesele”, coordonați de Ana Hegyi-Purice, ne-au ținut cu sufletul la gură și lipiți de scenă avînd „O aventură aventuroasă”, o adaptare după piesa „Radu cel isteț”, de Ion Gheorghe Arcudeanu. Copiii s-au împărțit în două grupe, una de cercetași ce a intrat în inima pădurii, și cealaltă de animăluțe ce ținea la liniștea naturii. Vulpea șireată, Șarpele colorat, Cioara cîntăreață și Bursucul leneș au cerut imediat ajutorul stăpînului pădurii, Mistrețul cel pus pe ceartă, pentru a scăpa de micii exploratori gălăgioși. Aceștia din urmă au fost însă mai isteți și au păcălit animalele morocănoase, prinzîndu-le într-un cort, însă, inimoși fiind, le-au eliberat la final și au devenit cu toții prieteni.
„Apos” de la Colegiul Național „Mihai Eminescu” din Iași ne-au descrețit și ei frunțile printr-un spectacol regizat de Mira-Maria Cucinschi și Emilia Rogozan. În „Tout droit aux etoiles”, liceenii au prezentat, în limba franceză, o lume dincolo de spațiu și timp, de tristețe și griji cotidiene. Adaptare după Peter Pan, piesa ne-a învățat să nu spunem niciodată „la revedere” pentru că salutul înseamnă plecare, iar plecarea atrage după sine uitarea.
Harap Alb, varianta 2013
Elevii clasei a IX-a F de la Colegiul Național de Artă „Octav Băncilă” din Iași ne-au arătat pe 18 iunie că nimic nu este bătut în cuie, nici măcar poveștile lui Creangă. Asta pentru că personajele pe care le știm cu toții din Harap Alb au dansat și cîntat drumul inițiatic al mezinului vrednic din basm, surprizîndu-ne cu fiecare scenă plină de culoare.
Iar dacă replicile au fost mai mult cîntate, povestea în sine nu a fost denaturată.
Iar dacă replicile au fost mai mult cîntate, povestea în sine nu a fost denaturată. Pe podiumul de spectacole de la Palatul Copiilor am urmărit vreme de o oră cum Harap Alb nu a scăpat nici acum de omul spîn, care l-a subjugat și transformat în fața ochilor noștri în sluga sa credincioasă. Cum i-a luat locul în poveste și cum l-a supus la probele inițiatice și periculoase, vrînd, de fapt, să scape de el. Nu au înlocuit simbolurile clasice ale basmului: albinile, furnicile, Sfînta Vineri, calul înaripat sau cei cinci prieteni fantastici, ci le-au adaptat și ni le-au arătat așa cum ei le văd și percep.
„E harap și e vestit / Harap Alb cel îndrăgit”, a răsunat de pe scenă din cele douăzeci de glasuri ale trupei CNA. Foile lui Creangă au fost lăsate deoparte abia atunci cînd tinerii au decis să ne poarte în pașii Ciuleandrei sau cînd l-au scos din versuri pe Harap Alb și l-au înlocuit cu Andri Popa.
Judecata vulpii
Tot în lumea lui Creangă au rămas și „Poznașii” din clasa I de la Școala Generală nr. 39 „George Călinescu” din Iași, care au prezentat o versiune proprie a poveștii „Ursul păcălit de vulpe”. Ei au arătat că nici în pădure faptele rele nu scapă nepedepsite și au adus-o pe „cucoana vulpe” în fața judecătorului. Martorii au pîrît-o pe roșcata poznașă și au povestit cum l-a ademenit pe urs să-și înmoaie coada în apă. Copiii au înfățișat un întreg proces, cu jurați și avocați, doar că nimeni nu s-a aflat de partea vulpii. După ce faptele au fost puse în cumpănă curtea a deliberat. Iar rezultatul nu a fost deloc ușor pentru coada roșcatei.
Spectacolele de teatru au aprins imaginația părinților, educatorilor, învățătorilor și profesorilor care-au transformat curtea Palatului Copiilor într-o soră mai mică a Teatrului Național. Fără grandoarea și fastul arhitectural, însă cu aceeași dragoste pentru artă.
Andrei MIHAI
Ana SIPOȘ
Adaugă un comentariu