Chipuri de zîne și basme fără mască

La prima ediție a Festivalului In­ternațional al Educației, micii ar­tiști au dat viață pieselor de teatru în curtea Palatului Copiilor. De la gră­di­niță sau clasele primare pînă la li­ceu, copiii au avut reprezentații în fie­care zi și ne-au purtat pe tă­rî­mu­ri­le fantastice ale poveștilor, unde ne-au prezentat zîne și feți frumoși sau ne-au arătat că întotdeauna Binele trium­fă asupra Răului.

Pe 16 iunie, soarele te îndemna să cauți umbra sau să dai fuga la ma­ga­zinele de înghețată, însă prichindeii din trupa trupa „Măștile vesele”, coordonați de Ana Hegyi-Purice, ne-au ținut cu sufletul la gură și lipiți de scenă avînd  „O aventură aventu­roa­să”, o adaptare după piesa „Radu cel isteț”, de Ion Gheorghe Arcu­dea­nu. Copiii s-au împărțit în două gru­pe, una de cercetași ce a intrat în ini­ma pădurii, și cealaltă de animăluțe ce ținea la liniștea naturii. Vul­pea șireată, Șarpele colorat, Cioara cîn­tăreață și Bursucul leneș au cerut imediat ajutorul stăpînului pădurii, Mistrețul cel pus pe ceartă, pentru a scăpa de micii exploratori gălăgioși. Aceștia din urmă au fost însă mai isteți și au păcălit animalele mo­ro­cănoase, prinzîndu-le într-un cort, însă, inimoși fiind, le-au eliberat la final și au devenit cu toții prieteni.

„Apos” de la Colegiul Național „Mi­hai Eminescu” din Iași ne-au des­­crețit și ei frunțile printr-un specta­col regizat de Mira-Maria Cu­cins­chi și Emilia Rogozan. În „Tout droit aux etoiles”, liceenii au pre­zen­tat, în lim­ba franceză, o lume din­colo de spațiu și timp, de tristețe și griji cotidiene. Adap­ta­re după Pe­ter Pan, piesa ne-a în­vă­țat să nu spu­nem niciodată „la re­ve­de­re” pentru că salutul înseamnă ple­ca­re, iar plecarea atrage după sine uitarea.

Harap Alb, varianta 2013

Elevii clasei a IX-a F de la Colegiul Național de Artă „Octav Băncilă” din Iași ne-au arătat pe 18 iunie că nimic nu este bătut în cuie, nici măcar poveștile lui Creangă. As­ta pentru că personajele pe care le știm cu toții din Harap Alb au dansat și cîntat drumul inițiatic al mezinului vrednic din basm, surprizîndu-ne cu fiecare scenă plină de culoare.

Iar dacă replicile au fost mai mult cîntate, povestea în sine nu a fost denaturată.

Iar dacă replicile au fost mai mult cîntate, povestea în sine nu a fost denaturată. Pe podiumul de spec­tacole de la Palatul Copiilor am urmărit vreme de o oră cum Harap Alb nu a scăpat nici acum de omul spîn, care l-a subjugat și transformat în fața ochilor noștri în sluga sa cre­din­cioasă. Cum i-a luat locul în po­ves­te și cum l-a supus la probele ini­ția­tice și periculoase, vrînd, de fapt, să scape de el. Nu au înlocuit simbo­lurile clasice ale basmului: albinile, furnicile, Sfînta Vineri, calul înaripat sau cei cinci prieteni fantastici, ci le-au adaptat și ni le-au arătat așa cum ei le văd și percep.

„E harap și e vestit / Harap Alb cel îndrăgit”, a răsunat de pe scenă din cele douăzeci de glasuri ale trupei CNA. Foile lui Creangă au fost lăsate deoparte abia atunci cînd tinerii au decis să ne poarte în pașii Ciuleandrei sau cînd l-au scos din versuri pe Harap Alb și l-au înlocuit cu Andri Popa.

Judecata vulpii

Tot în lumea lui Creangă au ră­mas și „Poznașii” din clasa I de la Școa­la Generală nr. 39 „George Că­li­nescu” din Iași, care au prezentat o ver­siune proprie a poveștii „Ursul păcălit de vulpe”. Ei au arătat că nici în pădure faptele rele nu scapă ne­pe­depsite și au adus-o pe „cucoana vul­pe” în fața judecătorului. Mar­to­rii au pîrît-o pe roșcata poznașă și au povestit cum l-a ademenit pe urs să-și înmoaie coada în apă. Copiii au în­fățișat un întreg proces, cu jurați și avocați, doar că nimeni nu s-a aflat de partea vulpii. După ce faptele au fost puse în cumpănă curtea a deliberat. Iar rezultatul nu a fost deloc ușor pentru coada roșcatei.

Spectacolele de teatru au aprins imaginația părinților, educatorilor, învățătorilor și profesorilor care-au transformat curtea Palatului Co­pi­i­lor într-o soră mai mică a Teatrului Național. Fără grandoarea și fastul ar­hitectural, însă cu aceeași dragoste pentru artă.

Andrei MIHAI

Ana SIPOȘ