Lecții de dans predate-n văzul lumii
Festivalul Internațional al Educației 25 iunie 2013 Niciun comentariu la Lecții de dans predate-n văzul lumii 19Ne-am pregătit din timp cele mai comode încălțări și le-am luat cu noi pe Bulevardul Ștefan cel Mare fiindcă știam că acolo vom găsi oameni pentru care sala de repetiții este „a doua casă”. Festivalul Internațional al Educației ni i-a aliniat pe toți pe parcursul a zece zile, iar ei s-au străduit să ne arate cît de bine știu să-și miște trupurile și au încercat să ne facă să ne dezmeticim cîtuși de puțin oasele ostenite de tolăneală. Nouă ne-a trebuit doar puțin curaj pentru a urca pe scenă.
Așteptăm ca pe Bulevardul Ștefan cel Mare să se lase umbra sub arsura unui soare sufocant. Dar umbra o așteptăm doar noi, cei care știm că, în cîteva minute, scena micuță și goală din fața noastră va prinde viață în dans și culoare. Căci restul trecătorilor merg grăbiți, tocmai pentru a scăpa de căldura care pare că s-a imprimat deja în dalele de pe bulevard. E început de săptămînă și sîntem doar o mînă de oameni adunați ciorchine în jurul scenelor ridicate pe pietonal.
Aerobic pe „port de bras”
Deodată, muzica începe și sîntem anunțați de prezentatori că vom urmări o reprezentație de „port de bras”, făcută de Raluca Cătănescu, de la Clubul Moving din Iași. Auzim și ceva de aerobic și Pilates, însă ne dăm seama, în timp ce antrenoarea se mișcă lent în fața noastră, că nu de mișcări pentru slăbit e vorba. „Prin port de bras punem accentul pe planul mental și pe îmbunătățirea condiției fizice”, spune Raluca în timp ce își întinde grațios mîinile și picioarele pe ritmul lent al melodiei din fundal. „Prin asta se poate regla foarte ușor autocontrolul, e bun pentru cei care își pierd cumpătul rapid”, mai adaugă aceasta, stîrnind în rîndul subțire din față zîmbete subtile ale celor care, în parte, s-au regăsit în descriere.
Fata în schimb nu ne lasă în visarea noastră și ne cheamă la dans, pe scenă, lîngă ea. Devine cu atît mai insistentă cu cît vede că nimeni nu se încumetă să urce pentru a-și antrena mușchii în văzul lumii. Raluca însă depășește repede momentul de liniște, în care publicul a refuzat-o mai mult din priviri, și își continuă de una singură exercițiile. Ora de dans devine atelier în aer liber abia cînd un grup de copii urcă curajoși lîngă antrenoare, iar printre cei adunați în fața scenei se aude o răsuflare de ușurare. „Măcar nu mai trebuie să ne roage atît”, îmi șoptește Alina. Însă copiii care s-au abonat la cursurile de Pilates n-au fost deloc inhibați. Nici măcar în fața camerelor foto ale celor care purtau ecusoane mari, albastre, pe care scria STAFF și care roiau în jurul scenei.
Chelia la fete
Însă cu o zi înainte nu am avut nevoie ca cei de pe scenă să ne roage să dansăm alături de ei. Trupa Frontline a captat privirile din prima, iar trecătorii nu au mai fost atît de grăbiți, mînați și de lîncezeala zilei de duminică. Iar cele două fete care au dansat o oră neîntrerupt pe ritmuri de hip hop nu i-au lăsat să se plictisească. Pe jumătate rase în cap, una brunetă și alta blondă, s-au mișcat fiecare în legea lor, fără a băga de seama publicul care s-a adunat în jurul lor. „Zici că s-au mutat dracii pe pămînt”, șoptește nemulțumită, aproape de umărul meu stîng, o femeie în vîrstă care a plecat mai departe pe bulevard, mormăind vorbe numai de ea auzite.
De departe, cel mai aplaudat moment al serii a fost dansul pe melodia lui Rybak, cel care a cîștigat Eurovision-ul în 2009.
La reprezentația care a început de la ora 17.00 ne-am încîlcit bine de tot picioarele printre stilurile neconvenționale care ne-au trecut prin fața ochilor. Și oamenii au început, pe ici, pe colo, să-i imite pe membrii trupei Frontline. De departe însă, cel mai aplaudat moment al serii a fost dansul pe melodia lui Alexander Rybak, norvegianul care a cîștigat Eurovision-ul în 2009. Am aflat și de ce au sărit atît de brusc la o melodie „comercială” de la cele de street dance. „Alexander Rybak a avut cîteva concerte în România, iar cinci dintre noi am fost dansatorii lui oficiali”, răzbate cu mîndrie glasul unui tînăr de pe scenă. Grupul numeros de oameni se sparge rapid însă la finalul numărului, chiar dacă în locul celor de la Frontline au urcat „foști participanți de la «Românii au talent»”. PROTV-ul a fost bătut duminică seară, iar lupta nu s-a dat în scoruri înalte de audiență, ci în plin bulevard, printre tricouri udate de efort și freze „la modă”.
Cu pasiunea în dinți
Cu lecția de „port de bras” învățată și cu memoria celor care au dansat pe muzica lui Rybak încă proaspătă în minte, am aflat că „publicul ieșean trebuie să fie sensibilizat cu puțin tango argentinian”. Dar oamenii trebuie să se obișnuiască mai întîi cu aparatele de fotografiat și cu zecile de ochi ațintiți asupra lor pentru a putea apoi urca pe scenă pentru cîteva mișcări de dans alături de profesorul de tango și partenera lui.
Trei cupluri se lasă convinse într-un final și se apropie timid de ringul de dans, pentru lecția de două ore de tango. O pereche formată din două tinere care se împleticesc 10 minute printre ceilalți se retrage cu zîmbete rușinate întipărite pe fețe, după ce n-au reușit să se pună de acord cine să fie bărbatul din duetul lor. Florin Ciubotaru, profesorul de la Școala de Tango din Iași, nu își pierde însă răbdarea și, chiar și după plecarea lor, își continuă exercițiile cu celelalte două perechi. Acesta nu se oprește nici cînd în fața ieșenilor a rămas doar un singur cuplu care a înfruntat stoic avalanșa lui de explicații. Dacă nici de ei nu s-a legat tangoul, noi, cei care am stat doar să le numărăm pașii, nu avem speranțe că vom învăța prea curînd.
Adaugă un comentariu