Platforme fără înclinații
Ascultă de (la) noi 12 ianuarie 2014 Niciun comentariu la Platforme fără înclinații 3Uite ceva ce nu vezi zilnic, un album care pare să fi doborît toate legile fizicii pentru a se reîntoarce în timp și să absoarbă influența muzicală a perioadelor pe care le-a vizitat. Compilația „Platform” a trupei Last Autumns Dream este atît de optzecistă încît e cam dificil să spui că de fapt a apărut în 2014. De la solistul cu voce energetică, corul din fundal pe care abia dacă poți să-l auzi, însă îți dai seama că este acolo, sunetul sintetizatorului de la începutul majorității pieselor și pînă la chitara clasică, totul reprezintă o combinație aproape nostalgică, din vremurile de început al trupei Bon Jovi, cu un sunet plăcut și melodic pe care nu prea îl mai auzi în rock-ul actual.
Albumul are un început destul de bun, cu piesa „Love to go” (n.r: Dragoste pentru drum), ce folosește o îmbinare între chitară electrică și un pian pentru a da startul călătoriei. Versurile nu sînt tocmai printre cele mai bune sau măcar originale deoarece tema iubirii dintre două persoane care sînt adînc îndrăgostite și nimic în plus a devenit clișeistică de prin anii ʼ90. De fapt aici intervine și una din problemele majore ale albumului, fiecare cîntec fiind despre același subiect, dragostea și doar atît. „The One”, (n.r: Unicul) „Up in Paradise” (n.r: Sus în Paradis), „Hold on to my Heart” (n.r: Ține de inima mea) și tot așa, se-nvîrt în jurul aceleiași cozi, ceea ce devine cam frustrant atunci cînd tot albumul pare o declarație nesfîrșită de versuri siropoase.
Fiecare cîntec este despre același subiect, dragostea și doar atît.
Nici nu pare să fie vorba măcar despre o iubire pentru ceva anume, pentru că la un moment poți să auzi și cum vorbesc despre contact fizic, „baby, stay by my side, dont leave this bed” (n.r iubire, stai lîngă mine, nu părăsi acest pat). Cu laitmotivul nu prea reușesc să iasă din tipare, trupa parcă ar fi scos acest album doar de dragul a mai scoate unul. Exceptînd poate doar instrumentalul, care spre deosebire de cel al altor piese ale genului melodic hardrock, acestea chiar sînt melodice, cu un ritm rapid, energic și optimist dintr-o anumită perspectivă. Dar din păcate este doar atît, te distrezi timp de cîteva ascultări și nu îți oferă nimic mai mult.
Pentru ce reprezintă momentan trupa, „Platform” are suficiente elemente pentru a fi considerat în regulă. Nimic în plus, dar nici în minus ceea ce-l pune undeva la jumătatea balanței, fără să încline înspre vreuna din părți.
Paul ANDRICI
Adaugă un comentariu