Cu lupa pe Eminescu

Cartea „Mărturii despre Emi­nes­cu. Povestea unei vieți spusă de contemporani” a fost lansată  joi, la ora 11, în sala Aula Magna a Uni­ver­sității „Alexandru Ioan Cuza”, în cadrul celei de-a 40-a ediții a „Co­locviului Eminescu”. Aceasta urmărește să-i redea fiecărui cititor în parte un Eminescu al lui, pen­tru că fiecare îl percepe altfel. Me­mo­riile contemporanilor precum Titu Maiorescu adunate de au­to­rul Cătălin Cioabă povestesc detalii  din viața de zi cu zi a poetului, pen­tru a putea aminti cît mai exact de persoana eminesciană.

La lansare au fost prezenți prof. univ. dr. Eugen Munteanu, di­rector editura Humanitas Lidia Bo­dea,  prof. dr. Lăcrămioara Bă­des­­cu, cît și autorul cărții. Scri­ito­rul Dan C. Mihăilescu nu a putut fi pre­zent, așa că a redactat o scrisoare pentru tinerii care trebuiau să-și pre­zinte lucrările științifice în ca­drul colocviului. Aceasta a fost ci­tită de Lidia Bodea, iar cuvintele în­curajau la o rezistență a culturii și la adîncirea setei de cunoaștere.

Însuși Cătălin Cioabă a afir­mat despre carte că este „un docu­ment de epocă, este provocatoare pen­tru că are mărturii care se bat cap în cap”. Nu i se servește cititorului ima­ginea pe tavă, ci este lăsat să își creeze una de unul singur. „Car­tea nu laudă și nu critică, ci observă perspectivele autorilor despre Emi­nescu”, după cum s-a exprimat Lă­crămioara Bădescu. Prietenii sau cunoscuții vorbesc despre cum poetul i-a încurajat pe colegii ju­ni­miști să scrie, printre care se afla și Ion Creangă. Acesta nu avea în­cre­dere în forțele proprii și nu consi­dera operele sale ca fiind importante. Dar  Eminescu este cel care l-a adus în cenaclul „Junimea” și ca­re l-a sfătuit să scrie în continua­re.

De asemenea, sînt suprinse de­talii minore care dau esența perso­najului. De exemplu, este descris un fragment în care poetul este la pia­ță, își cumpără struguri, îi pu­ne în căciulă și îi mănîncă de acolo. In­tenționat sau nu, culegătorul textelor a omis zvonurile despre anti­semitismul acestuia, după cum el însuși a menționat.

Perso­na­li­tă­ți­le epocii „ne spun cîte o poveste, iar poveştile lor adunate laolaltă spun, în între­gi­me, povestea vie­ţii lui” afirmă au­torul. La întrebarea „ci­ne a fost cu adevărat Emi­nes­cu?” a încercat să răspundă Cătălin Cioa­bă, adunînd mărturiile con­tem­po­ranilor des­pre poetul național în pes­te 400 de pagini.