Viitorul, căutat în familie
Povești fără timbru 2 decembrie 2014 Niciun comentariu la Viitorul, căutat în familie 28„Sînt puțini oameni care gîndesc pe cont propriu, de aceea sînt ușor de manipulat politic. Nu avem nevoie de oameni înhămați la capul gîndirii altcuiva, avem nevoie de oameni care nu sînt limitați, ci liberi în gîndire”, îmi spune un bărbat de statură medie, trecut de 50 de ani, pe capul căruia strălucesc niște fire albe. Afară e frig, iar străzile din Chișinău sînt goale, doar pe micile drumușoare de printre blocuri mai zărești niște oameni care se îndreaptă spre secțiile de votare. Și mămicile cu copii de mînă sau în brațe au ieșit la vot. Familii întregi cu părinți, bunici, copii mici sau studenți merg încet cu buletinele spre Școala primară „Antonin Ursu”.
Votează în sala sportivă care de altfel e formată din două camere mici unde toată lumea se îmbulzește. La un moment dat, s-a iscat un scandal cu un tînăr rus care a vrut să fugă acasă cu buletinul de vot, după cum îmi spune un observator. Ăsta e singurul lucru ieșit din comun care s-a întîmplat de dimineață în secție. Republica Moldova, în comparație cu România, are un alt sistem de vot. Aici datele sînt introduse într-un sistem electronic centralizat, însă dimineața serverul a dat o eroare. Toți specialiștii IT au încercat să repare eroarea însă nu au reușit și astfel participarea la vot a fost înregistrată în mod tradițional, pe suport de hîrtie, iar cînd problemele tehnice s-au rezolvat, cele două tinere operatoare înscriau datele alegătorilor în sistemul centralizat.
O coadă pentru coasă
„Văd că aici trecem repede”, spune o femeie cu obrajii roșii unei vecine. „Andrei stă de dimineață la coada din Moscova și tot încă nu i-a ajuns rîndul”, îi explică aceasta. Fiul ei e plecat de cîțiva ani la muncă, iar aici i-au rămas părinții și fiica. Copila e în clasa întîi și a venit la vot cu bunica. Fetița privește curioasă în jur de la înălțimea unui pitic și trece împreună cu bunica sa-și pună ștampila pe buletinul de vot „E mare, trebuie să știe”.
O soție își ia soțul la braț și ies din sala sportivă. Cu un zîmbet pe buze și mărind pasul îl întreabă pe cine a votat. „Pe oameni mari”, rîde acesta. Bărbatul se oprește în dreptul unui copac și spune că „e stejar, trebuie tăiat”. Fiecare bloc găzduiește afișe electorale, unele vopsite în roșu, altele în verde, iar ici și colo mai zărești cîte un stejar al Partidului Liberal Democrat din Moldova, un buchet de trandafiri roșii al Partidului Democrat din Moldova, o săgeată albastră a Partidului Naţional Liberal, un măr violet al Partidului Popular din Republica Moldova, o floare de floarea soarelui, o balanță, un pumn. Unele afișe sînt rupte, altele încleiate deasupra altora, pentru că fiecare vrea să se scoată în evidență, dar tot nu pot întrece roșul și verdele care au împăienjenit întreaga capitală.
O bătrînă într-un palton negru și cu batic pe cap se uită lung la mine, nu înțelege ce o întreb. Mă roagă să-i repet în limba rusă, româna a uitat-o sau nici nu a știut-o. Bătrîna are așteptări mari de la alegerile din acest an, vrea o pensie mai mare, un viitor mai bun pentru copiii și nepoții ei. Niște tineri afirmă cu voce tare că au votat Partidul Liberal (PL), în frunte cu Mihai Ghimpu. Îl susțin pe el deoarece vorbește ceea ce gîndește. „Avem multe așteptări din toate punctele de vedere, dar în primul rînd să fie liniște, să nu ne mai certăm, să nu ne mai ciondănim unii cu alții și să nu ajungem la război împotriva fraților noștri”, îmi spune în șoaptă o femeie trecută de 40 de ani. Duminică, în Basarabia, lupta s-a dat între două tabere și oamenii au avut de ales între Europa și Uniunea Vamală, chiar dacă fata învață la Torino, iar băiatul lucrează în Sankt Petersburg.
Adaugă un comentariu