Arcuș pierdut printre volume
De pe scena Iașului 8 decembrie 2014 Niciun comentariu la Arcuș pierdut printre volume 40În mijlocul scenei de la Biblioteca Centrală Universitară strălucește un pian negru ale cărui clape sînt chinuite de degetele unui bărbat. Testează sunetul pentru a se asigura că recitalul „Arcușul virtuoz” susținut la vioară de Mălina Ciobanu și la pian de Verona Maier va sensibiliza urechile înghețate. Scutură întîi notele înalte, iar mai apoi pe cele joase care umplu sala cu un ecou dramatic. Cam în același stil continuă și femeile care aduc cu ele un aer de seriozitate și perfecțiune.
Interpretele încearcă o gamă de sentimente prin notele alternante. Energice, melancolice sau liniștitoare, acestea nu încetează să schimbe grimasele celor din public. Însă țipătul scurt și discret al vioarei de la finalul „Sonatei nr. 2” a lui George Enescu o face pe domna blondă din al treilea rînd să tresară. Oricum, parcă prea se lipise de scaun. Dar, pentru a se revanșa, duetul instrumentelor îi lipește un zîmbet pe chip prin interpretarea „Valsului Scherzo” al lui Ceaikovski.
Eleganța și vitalitatea operei se regăsesc și în ținuta Mălinei. Rochia roz și lungă ce încadrează spatele drept este singura pată de culoare de pe scenă. Iar Verona Maier este în același ton cu pianul ce îi creează viorii un fundal, un suport care îi lasă spațiu sonor de desfășurare, căci ea și mînuitoarea ei par a fi, de fapt, vedetele serii.
Însă de la gamele egale ce inspiră liniște și calm, arcușul începe a se jeli pe „Poeme” ale lui Ernest Chausson. Tînăra, cu fața sprijinită de vioară, trece lent bagheta peste corzi, iar vaietul prelungit seamănă cu plînsul unui poet. Apasă mai tare și mai des, iar corzile se scutură de notele pline și grele direct pe suflete. După cum degetele bat pasul pe loc pe clapele pianului din fundal, resemnarea pare a ocupa și ea un loc în operă. Ca nu cumva să nu ne mai putem ridica privirile de emoție, vioara este ciupită din cînd în cînd ca trezită din vis.
Într-un ritm cunoscut mai de toți, își face simțită prezența „Introducere și Rondo Capricioso”. „Asta e din coloana sonoră a unui film celebru”, spune o doamnă cu părul roșcat prins într-un coc perfect simetric și cu rujul în nuanțe asortate cu privirea iscoditoare. Își întoarce fața spre scenă și îi trimite un zîmbet fetei care și-a lăsat instrumentul să vorbească pentru ea.
Adaugă un comentariu