Jucăriile din zăpadă
Pastila de după 12 ianuarie 2015 Niciun comentariu la Jucăriile din zăpadă 15În curtea blocului e pustiu, niciun sunet. Uneori se mai aude cum scîrție zăpada atunci cineva vine acasă zgribulit. Ninge. Vîntul din cînd în cînd mișcă scrînciobul înghețat, iar gheața lucește sub zîmbetul unui soare cu dinți. Acesta se mai pierde pintre nori, dar totuși curtea e pustie. Nu se mai aude niciun glas de copil, nu se vede nicio urmă de cizmuliță, cu toții stau în casă la cald în fața tehnologiilor digitale. Unii butonează telefoanele mobile, alții de abia țin în mîini tabletele sau stau în fața monitoarelor. Noi eram altfel. Cîțiva ani în urmă sania urca și cobora, aluneca la vale și se oprea în nămeții de zăpadă. Chiar dacă ningea, era viscol sau soare, sania nu cunoștea ce înseamnă odihnă, trudea de zori pînă seara. Babele de zăpadă erau ridicate la fiecare zece metri. Simțeam cu toții o concurență. Ne întreceam cine va ridica o băbuță mai mare, mai frumoasă. Aduceam din casă morcovi, totul ca in filme, cîteodată și niște hăinuțe ca să o îmbrăcăm. Simțeam cum gerul de mușcă de nas și doream să o încălzim și pe ea. Băieții mereu se considerau mai puternici, iar cînd erau ajutați de părinți ne întreceau. Babele erau foarte mari. Le numeam babe în glumă ca să îi stîrnim, iar ei mereu ne repetau că au făcut un moșneag.
Din păcate, omuleții din zăpadă nu mai sînt în vogă, pentru a fi în pas cu moda am distrus copilăria. Prin curte nu mai zboară bulgări, iar în ograda școlii nimeni nu mai așteaptă zăpada. Copiii nu mai sînt cei care au fost odată, se împroașcă cu bulgări doar virtual. Chiulesc de la ore speriați de covorul alb ce se așterne peste noapte și nu își imaginează cum noi ieșeam la -20 de grade că să ne jucam afară. Se uită suspect și întreabă dacă îi mințim. Din cauza lor și eu am dubii: oare am avut parte de o copilării cu jucării de omăt?
Adaugă un comentariu