Noul Iris are gust de Raffaello
Șoc-șoc-groază! 22 martie 2015 Niciun comentariu la Noul Iris are gust de Raffaello 68Pentru prima dată după plecarea lui Cristi Minculescu trupa Iris a concertat la Iaşi. Vocalistul Rafael Cătălin Paul Ciobotaru a făcut cunoștință cu fanii vineri, 20 martie în Underground Pub. Publicul nerăbdător să observe evoluţia trupei a fost răsplătit pe măsura aşteptărilor. Vocalistul a dat dreptul la „cîntat” celor prezenţi amestecîndu-se cu microfonul printre ei, iar ei au sărit, au aplaudat şi s-au lăsat purtaţi de solo-uri prin trei decenii de rock pecetluit sub numele unei flori. Atît melodiile vechi, cît şi cele noi ne-au adus secretul longevităţii trupei: muncă îmbinată cu pasiune.
Toţi membrii trupei sînt la locurile lor, numai microfonul învelit în tricolor îşi aşteaptă vocea. Cu mişcări energice Rafael apare pe scenă şi întinde mîna ca şi cum ar vrea să culeagă stelele pentru noi. Le adună în pumn, le împrăştie peste public şi ne cheamă mai aproape. Lanţurile ce completează pantalonii negri de piele se clatină odată cu mişcările lui. Cămaşa neagră îi evidenţiază chipul alb şi ochii albaştri, iar părul lung şi blond creează iluzia de valuri cînd este scuturat. Pe versurile melodiei „Vis de stele” cei prezenţi se balansează uşor, prea timizi ca să înainteze spre trupă. Oamenii au făcut o semilună în faţa scenei întind mîinile către lumini şi scandează numele trupei, dar fără să depăşească linia imaginară a acesteia. Însă vreo zece bărbaţi cu telefoanele în mînă se proptesc în spaţiul gol şi încep să pîndească însetaţi spectacolul la fel cum îşi urmăresc vulturii prada. În picioare sau în genunchi, încearcă să surprindă fiecare gest al celor care cîntă. Iar cînd vocalistul şi cei doi chitarişti se apropie unul de altul, numărul de telefoane făurite să captureze imagini creşte împreună cu aplauzele.
Hit-uri vechi şi noi
„Vrei să dormi şi dormi/ Nici că-ţi imaginezi/ Vrei să dormi şi dormi/ Tu nu poţi să visezi”, cîntă Rafael de parcă ar învinovăţi pe cineva pentru „somnul raţiunii”. Cei prezenţi prind curaj, se apropie sărind pe ritmul melodiei. Vocalistul coboară cu microfonul în public şi băieţii se înghesuie ca să dea glas versurilor alături de el. Un tip blond cu ochelari care pînă atunci cînta la o chitară imaginară şi se leagăna energic înainte şi înapoi, îşi goleşte plămînii de tot aerul cînd se găseşte cu microfonul în dreptul gurii. Însă nu doar publicul are momentul lui, ci şi membrii trupei au ocazia de a-şi demonstra, pe rînd, talentul. Valter îşi ridică chitara verde smarald ca solzii unui dragon şi o aşază după gît, continuînd să cînte. Solo-ul e puternic, cu sunete prelungi, profunde, cu vibraţii care ne străbat dincolo de fiinţă. Cuprinşi de încîntare, fanii îi strigă numele ca unui gladiator învingător. Iar pentru a mai aşeza spiritele, Relu scoate din clape melodia „Lady in black”. Toţi din sală îşi unesc vocile într-una singură, iar şlagărul prinde viaţă. „Era într-o dimineaţă/ Într-o albă dimineaţă/ A apărut cu părul/ În vîntul iernii nins”, spune Rafael întinzînd mîna spre o tînără din faţa lui.
Fiecare membru are rezervate minute bune pentru solo-ul lui. Iar zîmbetele acestora aproape permanente ne încurajează şi mai mult să cîntăm împreună cu ei. Alături de fetele roşcate care bat frenetic din palme şi se unduiesc, un băiat blond, cu părul vîlvoi îi surîde fetei de lîngă el. Îşi ţin mîinile pe după spate şi se leagănă fredonînd. Prietenul lui, un tip înalt, cu căciulă neagră pe cap îi încurajează pe ceilalţi din club să ridice mîinile şi să facă valuri. Şi fiindcă a văzut vocalistul că acţiunea lui a dat roade, îi îndeamnă să aprindă brichetele. Printre ei sînt mai puţini fumători, tocmai de aceea lumina blitz-urilor a înlocuit căldura focului.
„Melodia pe care o vom cînta sigur nu aţi mai auzit-o niciodată”, spune vocalistul cu ironie. Palmele se împreunează în ritmul „We will rock you”, iar pletele celor din sală refuză să mai stea într-o singură direcţie. Un bărbat înalt, cu pulover vişiniu şi cu chipul brăzdat de şiroaie de transpiraţie trăieşte cu ochii închişi fiecare cuvînt şi fiecare sunet. Oamenii se dau la o parte şi îi fac loc să tragă agresiv de griful imaginar, şi să se scalde în luminile colorate şi calde ale pub-ului.
Adaugă un comentariu