Siria și-a fugărit copiii în lume
Lumea pe jar 11 octombrie 2015 Niciun comentariu la Siria și-a fugărit copiii în lume 17Aproximativ 11 milioane de sirieni, adică aproape jumătate din populația Siriei, și-au părăsit casele din martie 2011, cînd țara le-a fost cuprinsă de un război civil. Aceștia s-au refugiat fie în alte colțuri ale propriei patrii, fie în statele vecine, iar mai nou sosesc într-un număr tot mai mare și în țările din Europa. Venirea lor a paralizat granițele multor state europene și le-a împărțit cetățenii în două tabere – cea dornică să-i ajute și să-i primească cu brațele deschise, dar și una cuprinsă de frica pentru propria siguranță.
Feliie unui război
Al treilea război mondial a început pe data de 30 septembrie. Cel puțin așa a scris Washington Post a doua zi după ce Rusia a întreprins lovituri aeriene care au vizat un total de 112 ținte. De asemenea în aceeași zi 26 de rachete de croazieră au zburat spre anumite obiective militare ale Statului Islamic care au fost distruse. De ce nu se încearcă o rezolvare a conflictului? Adevărul este că tot acest război nu este atît de simplu. În conflict sînt implicați trei actori – regimul Bashar al-Assad, un grup care se opune acestui regim şi gruparea ISIS, fiecare cu propriile viziuni asupra modului în care ar trebui să arate statul islamic.
De asemenea și ajutoarele din afara granițelor au scopuri total diferite. Deși Rusia și-a motivat intervenția militară din Siria ca fiind o încercare de a opri atentatele teroriste, interesele statului slav sînt însă altele. Se încearcă de fapt susținerea regimului Bashar al-Assad, regim apropiat de Vladimir Putin și de statul rusesc. Prin urmare forțele militare vizează cu precădere grupările rebele. Pe cealaltă parte însă, America este îngrijorată atît în privința regimului lui Bashar al-Assad, dar și de amenințările teroriste venite din partea ISIS. Cu toate acestea statul american vizează acum doar trupele organizației teroriste de teama unui război cu Rusia. Și pentru ca lucrurile să se complice și mai mult, Siria a devenit și cîmpul de bătaie în care statul american și cel rusesc poartă un soi de conflict de intimidare și încearcă să-și arate cît mai ostentativ forțele. În toată această poveste, cei care au cel mai mult de pierdut sînt cetățenii nevinovați.
Unde se fuge de conflict
Se estimează astfel că aproximativ 630.000 de persoane au fugit din calea războiului și au intrat ilegal în Europa de la începutul anului și se așteaptă ca numărul să atingă cifra de 800.000 pînă la finalul acestui an. Cele mai multe dintre aceste persoane, 85%, au ales ca destinație Germania sau statele din vestul Europei. O migrație care a copleșit aproape în totalitate autoritățile care nu erau pregătite pentru afluxul de persoane cu care s-au confruntat în cea de-a doua jumătate a acestui an.
De aceea Organizația Națiunilor Unite (ONU) cere ajutorul guvernelor ţărilor din întreaga lume și dorește ca acestea să acorde azil pentru cel puțin 130.000 de sirieni. Deși un actant important în acest conflict și un puternic apărător al demersului umanitar în Siria, SUA au acceptat doar 1.500 de sirieni de la începerea conflictului în 2011, dar speră să primească mai mulţi în perioada următoare.
De asemenea conducătorii statelor europene sînt îngrijorați și pentru siguranța propriilor cetățeni. De aceea se încearcă înființarea pînă la sfîrșitul acestui an a unor puncte de control în Grecia și Italia, unde autorităţile să ia amprentele imigranţilor şi să îi înregistreze, pentru a evita pătrunderea unor persoane periculoase. Totodată se încearcă și realizarea unei rute sigure pentru refugiați pentru a evita încercarea de traversare a Mării Mediterane în condiții care le-ar putea amenința viața.
Statutul de refugiat
Deși o bună parte dintre cetățenii Uniunii Europene sînt de acord în acest moment cu ajutorarea refugiaților și cu deciziile luate de Angela Merkel, cancelarul Germaniei, și de ceilalți lideri europeni cu privire la șederea pe teritoriul statelor membre a celor care fug din calea războiului, mulți au înțeles mai greu obligația care ne revine, atît moral, dar și legal.
Potrivit unui acord semnat la Geneva la 28 iulie 1951 privind statutul refugiaţilor, statele semnatare se obligă să le ofere celor care din cauza unor „temeri justificate de a fi persecutați datorită rasei, religiei, naționalității, apartenenței la un anumit grup social sau opiniilor sale politice, se află în afara țării a cărei cetățenie o are și care nu poate sau, datorită acestei temeri, nu dorește protecția acestei tări; sau care, neavînd nici o cetățenie și găsindu-se în afara țării în care avea reședința obișnuită ca urmare a unor astfel de evenimente, nu poate sau, datorită respectivei temeri, nu dorește să se reîntoarcă.”
Deși numărul de refugiați ajunși în Europa este de peste 600.000, pînă în prezent însă au fost înregistrate doar 130.000 de cereri de azil. Iar acest lucru este pus pe seama unei slabe cunoașteri a legislației sau pe faptul că cei veniți nu sînt încurajați sau nu li se facilitează întocmirea unor astfel de acte.
Astfel, deși unii dintre noi nu sînt mișcați ca cauza morală și umanitară, nu le putem totuși refuza ajutorul celor veniți din această zonă de război și sîntem obligați legal să le oferim și să le asigurăm un minim necesar unei vieți decente și să nu-i lipsim de cele mai elementare drepturi ale omului. Printre acestea dreptul la viață, la o identitate religioasă sau etnică fiind printre principalele evidențiate, iar toate aceste specificații urmăresc asigurarea unei vieți sigure și decente pentru cei care au fost nevoiți să-și părăsească țara natală.
Facem, dar nu suficient
În ultimile luni s-au căutat soluții pentru rezolvarea crizei din Siria, criză care începe să cuprindă și Europa din cauza afluxului mare de refugiați. Cu toate acestea, chiar dacă statele Uniunii Europene depun eforturi considerabile, lucrurile nu funcționează așa cum ar trebui. Prin urmare doar jumătate din cele 8 bilioane și jumătate de dolari necesari asigurării de apă, mîncare și adăpost au putut fi strînși.
Deși numărul de refugiați ajunși în Europa este de peste 600.000, pînă în prezent însă au fost înregistrate doar 130.000 de cereri de azil. Iar acest lucru este pus pe seama unei slabe cunoașteri a legislației sau pe faptul că cei veniți nu sînt încurajați sau nu li se facilitează întocmirea unor astfel de acte.
Cu toate acestea statele membre fac eforturi considerabile pentru a asigura celor ajunși pe teritoriul lor adăpost, hrană și apă, dar toate acestea nu par a fi de ajuns. Chiar dacă se tot fac acorduri, se ajunge la consensuri și se atribuie roluri lipsește totuși o fluiditate a acțiunilor, o unire a eforturilor care să aibă un singur țel – ajutorarea celui care are cu adevărat nevoie de înțelegerea noastră.
Adaugă un comentariu