Dansînd cu frica în puterea nopții

„Caracal”, al doilea album al celor doi frați care formează duo-ul Disclosure, este so­fi­sti­cat și plin de constraste. Trupa jonglează cu gra­ție între cele mai populare stiluri muzicale, avînd totodată grijă să își evidențieze am­pren­ta personală. Acesta strălucește prin vocile in­con­fundabile ale lui Sam Smith, The Wee­kend, Miguel, Kwabs și Lorde, care au ridicat foar­te mult vînzările noului album de la Disc­lo­su­re. Sunetele underground devin accesibile publi­cului larg, iar accentul cade mai puțin pe deep house și melodii pop cu un bass foarte pro­nunțat. În schimb muzica electro se mu­lea­ză perfect pe vocile artiștilor care au colaborat la piesele incluse pe disc.

„What are you afraid of?” întreabă ar­tiș­tii în melodia „Jaded” invitînd parcă as­cul­tă­to­rii să se bucure de întunericul nopții, lăsîndu-se ghidați de sunetul tipic Disclosure. Melo­di­i­le de pe „Caracal” sînt numai bune pentru rin­gu­rile de dans din cluburile mainstream. „Bang that”, „Magnets” și „Nocturnal” sînt deja hi­tu­ri. Dar să scoți un album de 16 piese din care doar trei sau patru ies masiv în evi­den­ță nu înseamnă neapărat un succes.
Pe „Caracal” se cîntă despre noapte, fri­că, singurătate, dragoste și înșelat. Sînt stări u­ma­ne transpuse prin note muzicale și versuri care merg direct la suflet. Cînd dansezi pe ritmurile albumului dansezi cu trăiri, sen­timente și lucruri care te macină. Apoi lași partea umană în urmă și accepți că „este liber­tate în singurătate”, după cum se cîntă în „Nocturnal”, și te resemnezi cu un pahar de alcool și cu întunericul nopții, care nu știi ce o să îți aducă.

„Omen”, piesa produsă în colaborare cu Sam Smith, este pretențioasă și nu se pliază a­­proa­pe deloc pe stilul caracteristic de la Disc­lo­sure. Tocmai de aceea, fanii sînt îm­păr­țiți: unii apreciază faptul că trupa este dis­pu­să să expe­rimenteze cu stilurile muzicale, în timp ce alții se așteptau la același sound underground e­lec­tro care i-a făcut celebri pe cei doi frați.

Ceea ce trage în jos noul album Dis­clo­su­re este faptul că acesta este masiv comparat cu pri­mul disc semnat de trupă, „Settle”. Pro­ble­ma este că într-o astfel de situație, po­ten­ția­lul noului album, dar și al trupei, este umbrit de comparația excesivă. Probabil din acest mo­tiv frații de la Disclosure nu mai au capacitatea de a impresiona cu rețeta care i-a făcut celebri, dar se pare că nici nu o mai pot replica. To­tuși, acest lucru nu este neapărat rău, fiindcă poate așa își găsesc puterea de a produce din nou piese hipnotizante.