Şoaptele au ecou în Hausoleum

Jocul de cuvinte al titlului semnifică Mau­soleul Haosului, iar conceptul celui de-al treilea triptic lansat de trupa Alternosfera gra­vitează, după cum ne-au obișnuit și ce­le­lalte două albume, în jurul constantei ma­te­matice Pi. Numărul format din cifra 3, o vir­gulă și un rînd infinit de cifre îndică haosul, iar prin îmbinări de cuvinte apare cel de-al treilea album numit „Hausoleum” care în­chide trilogia „Episodia”. Învăluită de mis­ter, constanta a fost folosită în trecut de ar­tiști pentru diferite creații, datorită relației sale cu natura cercului care semnifică per­fec­țiune, aceasta este „inseparabilă de sferă și univers”.

Prima piesă din deschidere, „Din pă­ca­te” începe cu acorduri puternice de chitară îm­ple­tite cu cele ale tobelor, ce te poartă în cerc în­tocmai ca un carusel, iar cînd crezi că s-a do­molit și versurile se sting, refrenul răsună cu putere „Am păcate/ Neîmpăcate/ Pietre-s toa­te/ Neiertate am/ Port la gît mii de ka­ra­te/ Blestemate/ Ispitit juram”.
Continuînd în aceeași notă, versurile din „Hausoleum”, piesa care dă și numele albumului, aduc un fel de revolta împotriva eului propriu. Acesta renunță la vise călcat în picioare de presiunea socială și intră într-o de­zordine emoțională, regăsindu-și pacea apoi la finalul piesei „Trece soarele traseu/ Lumea și-a cioplit sicriul/ Am intrat în Haosoleu/ De cînd sub cruce Fecioara privește cum suferă Fiul”.

Shimbînd registrul, aflăm la jumătatea al­­bu­mului că Alternosfera ne „Cheamă(-mă)” din nou la ea. În descriere nu sunt oferite de­ta­lii cu privire la înregistrarea compoziției, însă piesa beneficiază pe anumite porțiuni de voci secundare ale unor copii. Lăsîndu-ne pur­tați de îndemn pătrundem într-o poveste ce se află la granița dintre vis și realitate. „În ur­mătorii o sută de ani/ Prognoza meteo ploi/ Refrenele drumuri ne poartă golani/ Pe­ronul frate cu noi/ Sub trenul viselor să cazi/ Culcat doar pe-un minut/ Viața-i gară de ieri pân-azi/ Dormită a trecut”. Trezindu-ne din reverie ne plimbăm pe „Drumul tris­te­ții” trimițînd semnale „SOS” spre poarta cerească.

Ultima verigă închide cercul „Epi­so­di­ei”. Cele trei albume puse cap la cap creează o adevărată poveste cîntată cu influențe provenite din rock-ul gotic simfonic. Ver­surile solistului Marcel Bostan sînt compuse în aceeași cheie poetică cu care ne-am obișnuit, avînd diferite elemente ale curentului simbolist.