Spovedania unui geniu

„Uitați-vă în sus, sînt în cer / Am cicatrici ca­re nu pot fi văzute” așa începe prima pie­să, „Lazarus”, de pe cel de-al 25-lea album a lui David Bowie intitulat „Blackstar”. Lansat pe da­ta de 8 ianuarie 2016, cu două zile înainte de decesul artistului, albumul a stîrnit nu­me­roa­se controverse deoarece pare să fie un fel de „ră­mas bun” al cîntărețului adresat fanilor și fa­miliei sale. Piesa reprezintă acceptarea con­dinției lui, pregătindu-se să părăsească a­ceas­tă lume. „Nu mai am nimic de pierdut / Pă­șesc pe ușă / Sînt liber ca pasărea cerului”. Ma­te­ria­lul muzical cu 7 piese este o împletitură de stiluri ce îmbină armonios rock-ul cu jazz-ul, chi­tara electrică cu trompeta din care se eva­po­ră sclipirile de rock clasic, indie, pop sau glam rock ale gloriei lui Bowie.

Simbolurile și premonițiile apărute în ver­surile pieselor au făcut ca fanii să se întrebe da­că artistul nu și-a prezis cumva moartea. Abia după ce acesta s-a stins din viață lumea a aflat că se lupta de aproape un an și jumăte cu cancer la ficat, dar a ținut totul secret pînă în ultima clipă. În piesa intitulată „Girl Loves Me” acesta lansează o întrebare care ne dă un imbold să ne gîndim la incertitudinea zilei de mîine. „Unde naiba a plecat ziua de Luni?”, iar ca o ironie Davin Bowie moare chiar în această zi.

Poate cele mai dinamice piese din materia­lul discografic sînt „Sue (Or In a Season of Crime)” și „Dollar Days” care prezintă socie­tatea de astăzi cu toate bolile și defectele ei. Chi­tara electrică și tobele învăluie vocea ar­tis­tului și o completează într-un tempo perfect. Mai mult ca un apel către trezire decît un cîn­tec, acesta spune că nu mai rămîne nicio so­lu­ție decît să se desprindă de această lume stă­pî­nită de rău pentru că alt leac nu mai există și doar moartea îl mai poate elibera.

Vîndut din prima săptămînă în aproximativ 174.000 de exemplare în Statele Unite, albumul „Blackstar” a dărîmat toate topurile de la momentul lansării și se menține încă pe locul 1. Dorința de a afla ce mesaj transmite cîntărețul, dar și murmurul rock-ului clasic din versurile sale, ne asigură că pe David Bowie n-aveam cum să-l pierdem chiar dacă nu se mai întoarce. Tot ce ne mai rămîne acum este să trăim din amintirile pe care ni le-a lăsat, că­utîndu-l mereu în cei aproape 50 de ani de psi­hedelism transformat în ritmuri rock.