Spovedania unui geniu
Ascultă de (la) noi 25 ianuarie 2016 Niciun comentariu la Spovedania unui geniu 10„Uitați-vă în sus, sînt în cer / Am cicatrici care nu pot fi văzute” așa începe prima piesă, „Lazarus”, de pe cel de-al 25-lea album a lui David Bowie intitulat „Blackstar”. Lansat pe data de 8 ianuarie 2016, cu două zile înainte de decesul artistului, albumul a stîrnit numeroase controverse deoarece pare să fie un fel de „rămas bun” al cîntărețului adresat fanilor și familiei sale. Piesa reprezintă acceptarea condinției lui, pregătindu-se să părăsească această lume. „Nu mai am nimic de pierdut / Pășesc pe ușă / Sînt liber ca pasărea cerului”. Materialul muzical cu 7 piese este o împletitură de stiluri ce îmbină armonios rock-ul cu jazz-ul, chitara electrică cu trompeta din care se evaporă sclipirile de rock clasic, indie, pop sau glam rock ale gloriei lui Bowie.
Simbolurile și premonițiile apărute în versurile pieselor au făcut ca fanii să se întrebe dacă artistul nu și-a prezis cumva moartea. Abia după ce acesta s-a stins din viață lumea a aflat că se lupta de aproape un an și jumăte cu cancer la ficat, dar a ținut totul secret pînă în ultima clipă. În piesa intitulată „Girl Loves Me” acesta lansează o întrebare care ne dă un imbold să ne gîndim la incertitudinea zilei de mîine. „Unde naiba a plecat ziua de Luni?”, iar ca o ironie Davin Bowie moare chiar în această zi.
Poate cele mai dinamice piese din materialul discografic sînt „Sue (Or In a Season of Crime)” și „Dollar Days” care prezintă societatea de astăzi cu toate bolile și defectele ei. Chitara electrică și tobele învăluie vocea artistului și o completează într-un tempo perfect. Mai mult ca un apel către trezire decît un cîntec, acesta spune că nu mai rămîne nicio soluție decît să se desprindă de această lume stăpînită de rău pentru că alt leac nu mai există și doar moartea îl mai poate elibera.
Vîndut din prima săptămînă în aproximativ 174.000 de exemplare în Statele Unite, albumul „Blackstar” a dărîmat toate topurile de la momentul lansării și se menține încă pe locul 1. Dorința de a afla ce mesaj transmite cîntărețul, dar și murmurul rock-ului clasic din versurile sale, ne asigură că pe David Bowie n-aveam cum să-l pierdem chiar dacă nu se mai întoarce. Tot ce ne mai rămîne acum este să trăim din amintirile pe care ni le-a lăsat, căutîndu-l mereu în cei aproape 50 de ani de psihedelism transformat în ritmuri rock.
Adaugă un comentariu