Soarta grotescă a oamenilor care fură curent
De pe scena Iașului 29 februarie 2016 Niciun comentariu la Soarta grotescă a oamenilor care fură curent 13Miercuri, în sala „Uzina cu Teatru” a Teatrului Național „Vasile Alecsandri” din Iași, a avut loc premiera piesei „Unu+unu”, scrisă și regizată de Lucian Dan Teodorovici. Pe 24 februarie, de la 19.30, sala mică s-a umplut de rîsetele spectatorilor care au fost păcăliți de nuanțele comice ale piesei. Pentru cîteva clipe, ei au lăsat în urmă drama bărbatului care a absolvit Facultatea de Filosofie, nu și-a găsit loc de muncă, s-a îndepărtat de soție și vrea să apuce calea sinuciderii.
„Unu+unu+unu+unu+unu arată exact la fel ca unu+unu+unu +unu+unu și atunci, de ce să mor dacă prin moartea mea nu pot să adaug și nici să scad?”, spune cu o voce plină de durere Cristian (Ionuţ Cornilă), personajul principal al piesei. El este pus în postura unui bărbat căsătorit, care s-a urcat pe stîlpul de înaltă tensiune din mijlocul scenei pentru a se sinucide, însă nu înainte de a-l suna pe cumnatul său să-i transmită soției lui că va rămîne văduvă. Este un gest care demonstrează publicului că bărbatul nu este hotărît să recurgă la un gest extrem. Un gest care îl face pe cumnatul său să se gîndească serios la posibilitatea de a se îmbogăți de pe urma morții „accidentale” a filosofului.
Încă de la început este evidențiată prezența televizorului, a reclamelor și a senzaționalului pe care acesta ni le impune de-a lungul vieții. Personajul care întruchipează acestea este o fată care le spune clar spectatorilor că ea „oferă totul, eu vă spun ce să mîncați, ce să cumpărați, cînd să dormiți, cînd să vă întristați. Eu am grijă de voi”. Ada Lupu, actrița care intrepretează acest personaj, se folosește de gesturi îndrăznețe și de foarte multă energie pentru a fi stăpînă pe întreaga situație. Autoritatea cu care le spune altor personaje cum să se comporte, ce mișcări să facă, creează deseori situații comice.
La fața locului vin, pe rînd, Primul Tip (Dumitru Năstruşnicu), urmat de al Doilea Tip (Horia Veriveş). Primul apare fluierînd, cu mîinile în buzunare, țanțoș, în timp ce al Doilea Tip „ceva mai sfrijit”, ține între buze o țigară și îl urmărește îndeaproape pe celălalt. Ambii sînt îmbrăcați în negru și au ca pasiuni barbutul, bătaia și incultura. Încă de cînd l-au văzut pe Cristian cocoțat pe stîlp și-au dorit să-l croiască. „Trebuie să luăm măsuri”, spune Primul Tip. „Da, trebuie să-i luăm măsurile”, repetă celălalt tip a cărui minte este mai scurtă decît a prietenului său. „Eu am zis să-l croim”, clarifică Primul Tip. „Păi da, să-l croim”, completează din nou celălalt.
Răzbunare prin indiferență
„Croitorii croiesc, noi nu croim”, încearcă să îi explice Primul Tip amicului său, care întreabă plin de interes: „atunci, nu-l mai croim?”. Calm, tînărul țantoș continuă să explice: „noi îl croim cum nu croiesc croitorii”, iar celălalt, fiind mereu gata să completeze sau să repete pe dos ceea ce i se spune, repetă: „croitorii nu croiesc cum croim noi”. Acest schimb rapid de replici acaparează cu totul publicul, care rîde cu poftă de fiecare dată cînd al Doilea Tip mai găsește ceva de adăugat. Momentele comice sînt singurele în care spectatorii fac zgomot, în rest este liniște, doar actorii se aud și nimeni nu îndrăznește să-i deranjeze.
Senzaționalul și televiziunea își fac din nou apariția în scenă, doar că de această dată nu mai sînt reprezentate de o plasmă, ci de un cameraman și un reporter. Au venit chemați de cumnatul lui Cristian, să filmeze sinuciderea și, pentru ca totul să pară mai dramatic, să dea vina pe sistem, pentru că cei de la conducere l-au făcut să se sinucidă. Planurile acestora nu s-au potrivit cu cele ale lui Cristian, care a umilit-o în direct pe tînăra jurnalistă, spunînd că s-a urcat pe stîlp ca să fure curent. De aici, relațiile dintre oameni s-au schimbat. Reporterul, jurnalista și cumnatul lui Cristian au devenit regizorii propriei situații, încercînd să creeze o știre senzațională. Cei doi tipi devin protagoniștii principali în această poveste, iar Cristian ia locul unui simplu spectator. Este uitat de toți și ajunge să fie considerat inutil.
În final, piesa de teatru „Unu+unu” rămîne doar o comedie amară, „încadrată într-un spectacol grotesc, care devine comic prin absurdul lui”, așa cum o descrie regizorul Lucian Dan Teodorovici. Personajele nu au făcut decît să evidențieze că pentru mulți oameni nu contează viața unui alt om care vrea să-și pună capăt zilelor. Ba mai mult, fac din acest lucru un prilej prin care să își mai pună niște bani în buzunar sau oportunitatea de a păși pe treapta următoare în carieră. La final, tot ceea ce contează sînt spontaneitatea și oportunismul, nu viața unui om.
Adaugă un comentariu