Ultimul mohican al zarzavatului
1001 de chipuri 2 noiembrie 2016 Niciun comentariu la Ultimul mohican al zarzavatului 13Oamenii care nu își cumpără legumele din marile magazine și sînt fideli prospețimii piețelor, cu siguranță îl cunosc pe Aurel Ungureanu, din comuna Băiceni, un veteran al piețelor din oraș. După cîteva experiențe prin țări ca Israel, Libia, unde a lucrat în construcții, nenea Aurică a decis să se axeze pe agricultură. Îmbrobodit cu haine groase, sorbind dintr-o cafea, îşi așteaptă potențialii clienți. Mîinile cu care ține cafeaua ascund crăpături care reprezintă cel mai bun indiciu al faptului că a slujit pămîntul mult timp și față de mulți comercianți din piață, el a rămas vînzătorul tradițional și nu intră în categoria samsari-lor.
Acesta își lucrează propriul pămînt primit moștenire de la părinți alături de soția sa, culege roadele acestuia și le vinde clienților care preferă produse locale. De mai bine de 16 ani, Aurel Ungureanu vine la piață cu produsele proprii. A lucrat prima dată în Piața Alexandru, s-a transferat în piața Tătărași, apoi a venit cu marfă în Piaţa Cug pentru o scurtă perioadă, iar acum s-a stabilit în Piața Nicolina. „Am plecat din fiecare piață atunci cînd lucrurile s-au stricat: prea mulți piețari cu aceleași produse, magazine mari în apropierea piețelor”, îmi povestește moșul despre motivele care l-au determinat să se tot mute dintr-o piață în alta. „Aici vin de mai bine de 8 ani cu zarzavaturi, roșii, cartofi, ceapă, rădăcinoase, ardei iuți, gogonele murate. Acum mă simt bine aici, mi-am format o serie de clienți care știu că aduc produse proaspete”, povestește acesta.
Nenea Aurică este prezent mai mereu de la ora 6 dimineața, inclusiv duminica cînd rămîne puţin peste ora 14.00 și rar se întîmplă să nu-și respecte programul. Își aranjează cu meticulozitate marfa, își face o cruce mare și asteaptă ca lumea să iasă la cumpărături. Îmi povestește că cel mai aglomerat este în zilele de weekend și mai ales pe timpul verii. „S-a dus perioada în care lumea cumpăra lucruri de care nu avea nevoie, oamenii nu mai au bani. Pînă să vină criza, vînzările mergeau, dar acum așa și așa. Acum, omu’ vrea să cumpere de toate cu bani puțini”, îmi spune acesta. Prețul de închiriere a unei tarabe este de 10 lei pe zi, o taxă decentă în opinia lui nenea Aurică. Fiind unul dintre veteranii din piață are anumiți oameni care cumpără legume și zarzavaturi doar de la el. Gîrbovit de la cărat și înghețat, acesta își toarnă încă un pahar de cafea și caută din ochi următorul client.
Ionuț CHEBAC
Adaugă un comentariu