Ultimul mohican al zarzavatului

Oamenii care nu își cumpără legumele din marile maga­zi­­­ne și sînt fideli prospețimii piețelor, cu siguranță îl cunosc pe Aurel­ Ungureanu, din comuna Băiceni, un veteran al piețelor din­­ oraș. După cîteva experiențe prin țări ca Israel, Libia, unde a lu­crat în construcții, nenea Aurică a decis să se axeze pe agri­cul­­tură. Îmbrobodit cu haine groase, sorbind dintr-o cafea, îşi aș­teaptă potențialii clienți. Mîinile cu care ține cafeaua ascund crăpături care reprezintă cel mai bun indiciu al faptului că a slu­jit pămîntul mult timp și față de mulți comercianți din piață, el a rămas vînzătorul tradițional și nu intră în categoria samsari-lor.

Acesta își lucrează propriul pămînt primit moștenire de la părinți alături de soția sa, culege roadele acestuia și le vin­de clienților care preferă produse locale. De mai bine de 16 ani, Aurel Ungureanu vine la piață cu produsele proprii. A lucrat pri­ma dată în Piața Alexandru, s-a transferat în piața Tătărași, a­poi a venit cu marfă în Piaţa Cug pentru o scurtă perioadă, iar­ acum s-a stabilit în Piața Nicolina. „Am plecat din fiecare pia­ță atunci cînd lucrurile s-au stricat: prea mulți piețari cu aceleași pro­­duse, magazine mari în apropierea piețelor”, îmi povestește mo­șul despre motivele care l-au determinat să se tot mute dintr-o­ piață în alta. „Aici vin de mai bine de 8 ani cu zarzavaturi, roșii, cartofi, ceapă, rădăcinoase, ardei iuți, gogonele murate. Acum­ mă simt bine aici, mi-am format o serie de clienți care știu că a­duc produse proaspete”, povestește acesta.

Nenea Aurică este prezent mai mereu de la ora 6 di­mi­nea­ța, inclusiv duminica cînd rămîne puţin peste ora 14.00 și rar se­ întîmplă să nu-și respecte programul. Își aranjează cu meticulozitate marfa, își face o cruce mare și asteaptă ca lumea să iasă la cumpărături. Îmi povestește că cel mai aglomerat este în ­zi­lele de weekend și mai ales pe timpul verii. „S-a dus perioada în ca­re lumea cumpăra lucruri de care nu avea nevoie, oamenii nu mai au bani. Pînă să vină criza, vînzările mergeau, dar acum așa și așa. Acum, omu’ vrea să cumpere de toate cu bani puțini”, îmi spune acesta. Prețul de închiriere a unei tarabe este de 10 lei pe zi, o taxă decentă în opinia lui nenea Aurică. Fiind unul dintre veteranii din piață are anumiți oameni care cumpără legume și zarzavaturi doar de la el. Gîrbovit de la cărat și înghețat, aces­ta își toarnă încă un pahar de cafea și caută din ochi ur­mă­to­rul client.

Ionuț CHEBAC