Niciun film nu bate jocul

În ultimul timp au apărut tot mai multe fil­me adaptate după jocuri video. Anul trecut am avut parte, de exemplu, de Warcraft și Angry Birds, alături de care putem aminti chiar și Need for Speed sau seria de flime Resident Evil. Problema este a­ce­ea că, in­di­fe­rent de bugetul alocat, aceste fil­me reușesc foarte rar să mulțumească spectato­rii, unele dintre ele stîrnind numeroase critici. Pe de al­tă parte, aceștia vor atrage întotdeauna a­ten­ția asupra faptului că filmele nu sînt fi­dele jocurilor pe care se bazează și vor cri­ti­ca tot ce este schimbat.

Acțiunea filmului Assassin’s Creed, apărut în cinematografe recent, se bazează pe povestea din seria de jocuri cu același nu­me realizate de Ubisoft. Nu sînt prezentate aceleași întîmplări, precum aventurile prin care trec Altair sau Ezio, ci sînt aduse în prim plan personaje noi, fapt ce permite dez­voltarea liberă a poveștilor, fără să se în­cur­ce una pe cealaltă.

La fel ca personajul principal al pri­me­lor jocuri, Callum Lynch descoperă, cu a­jutorul instituției Abstergo, că este descendentul direct al unui asasin, anume Agu­i­lar, care a trăit în perioada inchiziției spaniole. Prin intermediul unei mașinării, Callum poa­te accesa amintirile strămoșului său și se tre­zește astfel în mijlocul războiului dintre tem­plieri și asasini, ambele părți fiind în cău­ta­rea mărului din Eden, despre care se spune că ar putea fi folosit la subjugarea liberului arbitru.

Acțiunea alternează constant între zi­le­le noastre, unde Callum află de existența răz­bo­iului dintre templieri și asasini, cu perioada in­chiziției spaniole, cele două planuri re­u­șind să se completeze reciproc. Astfel, în timp ce sce­nele din prezent par a fi uneori prea len­te, cele din trecut sînt pline de acțiune. În plus, sînt scoase cu succes în evidență armele fo­lo­site, modul în care acționează, dar și miș­că­ri­le de parkour folosite de asasini.
De asemenea, efectele vizuale atrag u­ne­ori atenția de la lipsa de detalii în ce pri­veș­te povestea din Spania: aflăm destul de pu­ți­ne despre viața lui Aguilar sau a partenerei sale.

Firul narativ simplu permite, chiar și ce­lor care nu au avut tangențe cu jocurile, să ur­mă­rească și să înțeleagă filmul. Astfel, toate ele­mentele cheie ce definesc povestea inițială, chiar dacă schimbate pe alocuri, sînt pre­zen­tate destul de clar, iar sfîrșitul este deschis, lă­sînd loc pentru o continuare a filmului care, chiar dacă nu este o capodoperă, te introdu­ce cu succes în lumea jocurilor pe PC.

Text de Andrei POPESCU