Odă pentru poeziile italiene
De pe scena Iașului 28 martie 2017 Niciun comentariu la Odă pentru poeziile italiene 12Faldurile rochilor lungi, de un albastru electric, se mişcă graţios printre scaune şi strălucesc în bătaia luminii cînd se opresc, luîndu-şi fiecare locul prestabilit. Încadrată într-un fundal roşu, corul Filarmonicii Moldova Iaşi ce a cîntat vineri, 24 martie, la ora 19.00 pe scena Casei de Cultură a Studenţilor din Iaşi (CCS).
Cînd întunericul a înghiţit de tot lumina, bagheta dirijorului Vlad Conta, ridicată acum în aer, este învîrtită de trei ori, semn că spectacolul este gata să înceapă. Aşezaţi cuminţi pe scaunele roşii, oamenii nu au fost lăsați s-aștepte, nici un minut mai tîrziu, nici un minut mai devreme, concertul intitulat „Messa da Requiem”, de Giuseppe Verdi a început în forţă cu primele acorduri puternice de trompetă, făcînd loc, mai tîrziu sunetelor dulci şi melodioase de vioară.
Tuba a înghițit vioara
Fiind în sine o odă prin care este omagiat poetul italian Alessandro Manzoni, concertul, structurat în şapte părţi, dă de la sine o notă puţin sumbră şi funebră, iar sub bagheta dirijorului, sunetele grave din tube ies şi înghit violent toate acordurile de vioară sau violoncel, lăsînd loc unui sentiment de gol în stomac amestecat cu bucurie cînd recunoşti cîte o piesă care a fost folosită la desenele animate din copilărie, cu Tom şi Jerry.
Îmbrăcată într-o rochie neagră, pe ici colo cu accente de roz, mezzosoprana Liliana Mattei simte fiecare arcuş care alunecă pe corzi. Cînd nu cîntă, gesticulează şi dă din cap întocmai pe ritmurile melodiilor scuturîndu-şi buclele blonde care îi încadrează chipul.
Pe rîndul din spate, un băiat înalt şi blond şi-a adus, pentru prima dată, frăţiorul mai mic la un concert simfonic. Îmbrăcat cu o bluză în dungi colorate, acesta este foarte atras de ceea ce se întîmplă pe scenă, iar spre amuzamentul fratelui mai mare, începe să imite cînd o trompetă, cînd un violoncel, ca la final să se hotărască şi să rămînă la tobe.
Dirijorul ridică bagheta şi o mişcă de trei ori în aer, semn că s-a terminat, iar ca prin magie instrumentele se opresc din cîntat de parcă li s-au terminat de învîrtit rotiţa, lăsîndu-ne şi pe noi în aceeaşi stare de reverie. Băieţelul îmbrăcat în dungi a lăsat acum deoparte instrumentele imaginare şi stă sprijinit de umărul fratelui său ascultînd ultima parte a concertului şi îşi mişcă greoi pleoapele amorţite.
Adaugă un comentariu