Click pe butonul roşu
Pastila de după 17 mai 2017 Niciun comentariu la Click pe butonul roşu 8Ştim deja că pentru orice lucru care nu îţi convine, există cîte o foaie, online sau tipărită, pe care să îţi treci cît mai citeţ numele şi semnătura – cum că eşti de acord cu fiecare cuvînt care este scris acolo. Citind textul Antonelei despre muzee ciudate, text pe care îl găsești pe pagina patru, am realizat că, aşa cum există cîte un muzeu din ăsta pentru orice, de la lenjerie purtată și pînă la sentimentele şi emoţiile oamenilor, tot aşa există şi cîte-o petiţie pentru orice lucru de pe lumea asta. Copaci, cîini, pisici, legi date aiurea sau preţuri prea mari – astea fiind încă dintre cele normale. Dacă s-ar face un muzeu de petiţii ciudate şi nefolositoare, cu siguranţă o încăpere, în care să le aduni pe toate, n-ar fi suficientă. N-o să stea nimeni să le citească, dar peste titlu tot or să se uite cei mai curioşi. Să vadă și ei pentru ce fel de lucruri mai semnează oamenii cînd se plictisesc sau se plîng că n-au ce să facă.
Am vrut chiar şi eu să îmi fac propria petiţie online. M-am certat zilele trecute cu nişte prieteni şi chiar m-am gîndit să fac ceva împotiva oamenilor prea sensibili. Știi și tu, genul ăla de persoane care parcă s-ar fi născut în puf şi pe care n-ai voie să îi atingi nici cu o pană, iar dacă le zici o părere şi le atragi atenţia că nu e în regulă ceea ce zic şi fac, se supără imediat. Ei bine, pe toţi aceşti oameni i-aş aduna la un loc, se suporte unul pe celălalt şi tu să poți să arunci în ei numai cu flori – ca o picătură chinezească. Tare curioasă aș fi să văd cine ar semna-o.
Pînă la urmă, pot să mă gîndesc că şi ei au dreptul să facă o petiţie împotriva celor ca mine. Lumea asta virtuală e atît de mare, aici ai atît de multe posibilităţi şi drepturi să faci absolut orice îţi doreşti, încît mă simt puţin ca într-un Război Rece al petiţiilor, în care nu contează decît cel care apasă primul pe „butonul roşu”.
Adaugă un comentariu