Click pe butonul roşu

Ştim deja că pentru orice lucru care nu îţi convi­ne, există cîte o foaie, online sau tipărită, pe care să îţi treci cît mai citeţ numele şi semnătura – cum că eşti de acord cu fiecare cuvînt care este scris acolo. Citind tex­tul Antonelei despre muzee ciudate, text pe care îl găsești pe pagina patru, am realizat că, aşa cum e­xis­tă cîte un muzeu din ăsta pentru orice, de la lenjerie purtată și pînă la sentimentele şi emoţiile oamenilor, tot aşa există şi cîte-o petiţie pentru orice lucru de pe lumea asta. Copaci, cîini, pisici, legi date aiurea sau preţuri prea mari – astea fiind încă dintre cele normale. Dacă s-ar face un muzeu de petiţii ciudate şi nefolositoare, cu siguranţă o încăpere, în care să le a­duni pe toate, n-ar fi suficientă. N-o să stea nimeni să le citească, dar peste titlu tot or să se uite cei mai cu­ri­oşi. Să vadă și ei pentru ce fel de lucruri mai sem­nea­ză oa­menii cînd se plictisesc sau se plîng că n-au ce să fa­că.

Am vrut chiar şi eu să îmi fac propria petiţie on­line. M-am certat zilele trecute cu nişte prieteni şi chiar m-am gîndit să fac ceva împotiva oamenilor prea sen­sibili. Știi și tu, genul ăla de persoane care parcă s-ar fi născut în puf şi pe care n-ai voie să îi atingi nici cu o pană, iar dacă le zici o părere şi le atragi atenţia că nu e în regulă ceea ce zic şi fac, se supără imediat. Ei bine, pe toţi aceşti oameni i-aş aduna la un loc, se su­porte unul pe celălalt şi tu să poți să arunci în ei nu­mai cu flori – ca o picătură chinezească. Tare curioasă aș fi să văd cine ar semna-o.

Pînă la urmă, pot să mă gîndesc că şi ei au dreptul să facă o petiţie împotriva celor ca mine. Lumea asta virtuală e atît de mare, aici ai atît de multe posibilităţi şi drepturi să faci absolut orice îţi doreşti, încît mă simt puţin ca într-un Război Rece al petiţiilor, în care nu contează decît cel care a­pasă primul pe „butonul roşu”.