Fericirea dintr-o cutie metalică

De pe scena Iașului Niciun comentariu la Fericirea dintr-o cutie metalică 7

„Dumnezeu nu există decît da­că ne poate aduce fericirea în aceas­tă viață, sau în cea de pe urmă” – cu această frază începe o lecție des­pre fericire, care te face să îți reeva­luezi propria definiție a acestări stări. Ecourile celor opt femei îmbrăcate în rochii scurte și negre dau im­pre­sia că lumea s-a obișnuit să gă­seas­că urme de fericire în diferite obiec­te și le vei da dreptate pentru că știi că ai făcut asta de multe ori. Miercuri seară, 17 mai, de la ora 19.00, studenții în anul al III-lea la Acto­rie, de la Universitatea de Arte din Târgu Mureș au jucat pe scena Tea­tru­lui Fix piesa „Mede/ ea sau Despre fericirea conjugală”, un spectacol despre cum feminismul a schimbat viziunea asupra iubirii și a fericirii.

Cele opt acte ale piesei sînt tră­ite, de fiecare dată, cu o altă interpretare a Medeei, cei din sală fiind martori la zbuciumurile ei interioare. Țipînd sau șoptind, Me­deea arată etapele vieții de cuplu, de la momentul îndrăgostirii, pînă la moarte.

Piese de colecție în lecția despre iubire

Spectacolul dramatic se cons­truiește în jurul unei cutii metalice în care ea își colecționează amin­tirile. Gestul ei te duce cu gîndul la faptul că ai și tu o astfel de cutie în care îți adu­ni memoriile, mai mult sau mai puțin tăioase. Atmos­fera devine tot mai sumbră cînd Medeea începe să împăr­tă­șească din „amintirile ascuțite, tă­ioa­se și așezate în or­di­ne crono­lo­gică”. Personajul reu­șeș­te să trezească un tremur interior, îndată ce afli că și-a găsit mama în cadă, plutind într-o apă roșie. Mai tîr­ziu, piesa de­vi­ne o metaforă a femeilor captive în viața de cuplu, iar fiecare act are un punct culminant. Ana­li­zînd băr­batul îmbrăcat într-un cos­tum ne­gru și ascultînd poveștile des­pre vacanțele din toa­tă lumea, rea­lizezi la ce făcea refe­­rire ferici­rea cu miros de conturi elvețiene. Me­deea trece prin epi­soa­dele căsă­to­riei, ale familiei și ale infi­de­li­tă­ții, devenind la rîndul ei, captivă într-un cerc în care alear­gă după fericire. Dar în această fu­gă nu se dez­lipește de cutia meta­li­că, fre­cîn­du-și mereu încheietu­ri­le mîi­ni­lor.

Latura dramatică a spectacolului capătă nuanțe tragic-comice, fă­­cîndu-i pe cei din sală să rîdă, as­cultînd lecția despre iubire, „cel mai ciudat cuvînt inventat vreo­da­tă”, care aduce fericire, dar și oposul său. „Ultima” Me­dee creează impresia că te în­tor­ci iar la înce­pu­tul poveștii și îți revin în minte imaginile cu apa roșie des­pre care vorbea. Medeea mai adau­gă o piesă de colecție în cutia me­ta­lică, una care o ajută să-și poată suporta amintirile sau prin care să se eli­be­reze de tot de ele. De fapt, toate metamorfozele fericirii au fost un eșec.

de Antonela TĂNĂSELEA

Autor:

Opinia Studențească

Revistă săptămînală de actualitate, reportaj și atitudine studențească, editată de studenți ai Departamentului de Jurnalism și Științe ale Comunicării de la Universitatea Alexandru „Ioan Cuza din Iași”.

Adaugă un comentariu

Opinia studențească este o revistă săptămînală de actualitate, reportaj şi atitudine studenţească, editată de studenţi ai Departamentului de Jurnalism şi Ştiinţe ale Comunicării de la Universitatea Alexandru „Ioan Cuza din Iași”. A fost înfiinţată în 1974 și continuă tradiția școlii de presă de la Iași.

Căutare

Back to Top