Reading Room, biblioteca neoficială de engleză

La Facultatea de Litere de la Universitatea „Alexandru Ioan Cuza” din Iași (UAIC), lect. univ. dr. Lorelei Caraman, împreună cu cîțiva studenți voluntari, a creat Reading Room. În 2013, profesoara a preluat o sală plină cu cărți, pe care le-a inventariat și le-a ordonat alfabetic, iar de doi ani, în Corpul O al UAIC, funcționează o bibliotecă de limba engleză, de unde orice student poate împrumuta cărți. După ce a primit finanțare de la Ambasada Americii și a schimbat mobilierul, lect. univ. dr. Lorelei Caraman vrea acum să creeze cluburi de lectură și dezbateri.

În Corpul O al Universității „A­lexandru Ioan Cuza” din Iași (UAIC) funcționează de doi ani Rea­ding Room, o bibliotecă în limba en­gle­ză, de unde studenții pot împrumuta tot felul de cărți, de la teatru pînă la critică literară. Lect. univ. dr. Lo­re­lei Caraman, cadru didactic al Fa­cul­tă­ții de Litere de la UAIC, co­or­do­neaz­ă activitatea de aici alături de cîți­va voluntari, actuali studenți ai fa­cul­tă­ții sau absolvenți. Deși au același scop, Reading Room nu este o struc­tură a Bibliotecii Centrale U­ni­ver­si­tare „Mihai Eminescu” din Iași (B­C­U) și nici a British Council, iar cei ca­re vin să împrumute cărți de aici nu au nevoie de permis.

Geneza

„Reading Room era o clădire cu o groază de cărți burdușite în du­la­puri, puse dezordonat. Dacă ve­neai să împrumuți, trebuia să te uiți tu, să tragi din dulapuri, să vezi ce e pe raf­turi, să bagi mîna prin praf”, a spus lect. univ. dr. Lorelei Ca­ra­man, care a preluat activitatea din Cor­pul O în anul 2013, pe cînd lucra ca a­sis­tent universitar la UAIC. Bi­blio­te­ca a funcționat și înainte, ocupîndu-se cîte un profesor de la catedra de en­gleză a Facultății de Litere cîte un an, fără a fi implicați în această activita­te și studenții. Cam 7.000-8.000 de căr­­ți a estimat lect. univ. dr. Lo­re­lei Caraman că s-ar fi aflat la Reading Room, majoritatea fiind donate sau cumpărate de către Ambasada A­me­ricană, cînd a preluat activitatea de acolo, iar clădirea nu era renovată. „­Unele dintre ele erau mucegăite. Am găsit aici oale cu borș, carpete, per­dele, bucăți de calculatoare. Să­li nevăruite cu găuri în pereți”, a men­ționat lect. univ. dr. Lorelai Ca­ra­man.

Profesoara a început să se gîn­deas­că la un sistem de inventa­ri­e­re pentru că nu știa ce cărți se află a­co­lo, iar dacă un student ar fi întrebat-o dacă există o anume carte, aceasta nu ar fi știut ce să îi răspundă. S-a sfă­tuit cu un bibliotecar înainte și a început inventarierea de la cartea nu­mărul unu. La început, făcea sin­gură voluntariat la Reading Room, pî­nă în 2014 cînd i s-a alăturat I­ri­na, studentă în anul al II-lea atunci. „Era foarte bine că venea pentru că eu la început eram singură și era co­ple­și­tor”, a adăugat lect. univ. dr. Lo­re­lei Caraman. În anul următor au ve­nit aproximativ 20 de studenți, pe ca­re profesoara i-a împărțit în mai mult gru­pe care își desfășura activitatea prin rotație.

Inventarierea

În procesul de inventariere, căr­țile sînt înscrie, într-o primă etapă, în­tr-un program. „Pe platforma pe ca­re noi o folosim avem mai multe cîm­puri: autor, titlul, an, tipo­gra­fie, ISBN și sala în care se află cartea, pen­tru că noi mai avem și un spa­țiu de depozitare la catedra de limbi stră­­ine, în Corpul A”, a precizat Ioan Juncu, voluntar al Reading Room și student al Facultății de Litere. Ur­mă­toarea etapă este etichetatul, ca­re se face în funcție de mai multe cu­lori: roșu pentru poezie, galben pen­tru teatru, verde pentru critică. Îna­inte de a fi așezate alfabetic pe rafturi, pe cotorul cărților mai sunt li­pi­te încă un rînd de etichete, cu i­ni­ți­alele autorului și titlul. Pînă în pre­zent s-au inventariat aproximativ 4.200 de volume.

„Sînt foarte multe cărți noi ca­re nu se găsesc nici la BCU, cărți bu­ne, pe care le luăm cu ajutorul Am­ba­sa­dei Americii”, a menționat lect. univ. dr. Lorelei Caraman. Și ea a îm­pru­mutat cărți de aici cînd era stu­den­tă. A luat, în special, teatru american și zice că i-a plăcut că nu îi trebuia per­mis. Profesoara care se ocupa a­tunci îi trecea doar pe un carnețel și spu­ne că nici cei care vin să împrumute căr­ți de la Reading Room nu vor avea ne­voie de permis. „Urăsc bi­ro­cra­ția, avem atît de multe hîrtii încît am zis că niciodată nu vom cere un permis. Cine dorește să împrumute, luăm a­dresa de e-mail și numărul de telefon și îl trecem în sistem cu carte îm­pru­mutată”, a adăugat lect. univ. dr. Lo­relei Caraman. În cazul în care ci­ne­va uită să returneze o carte, progra­mul îi atenționează prin notificări de acest lucru, iar voluntarii iau le­gă­tu­­ra cu studentul respectiv.

Club de lectură și dezbateri

Partea din față a Corpului O, un­de se află biblioteca de limba en­gle­ză cuprinde și două săli de curs, un­de se desfășoară seminarii de la Fa­cultatea de Litere, care au fost renovate, împreună cu sala de doar cîț­i­va metri pătrați de la Reading Ro­om, în vara anului 2016 de către univer­sitate. „Văruitul a fost destul de greu de obținut. Era îngrozitor înainte. De multe ori nu am făcut voluntariat că era prea frig. În una din săli era o ga­ură așa mare că – noi glumeam – da­că lipsea cineva spuneam că trebu­ie să verificăm dacă nu cumva e a­co­lo”, a adăugat lect. univ. dr. Lo­re­lei Caraman. Tot în acea vară, profesoa­ra a depus un proiect de granturi la Ambasada Americii, de unde a pri­mit bani să schimbe mobilierul. În oc­tombrie anul acesta au primit sca­une noi, iar de acum vor să-și lărgească activitatea, organizînd clu­buri de lectură, de dezbateri și chiar tutering – o activitate în care stu­den­ții oferă meditații celor care au ne­vo­ie de ajutor. „În doi ani de volunta­­riat am învățat foarte multe despre in­ventarierea cărților și îmi este și foar­te ușor să le explic celorlalți cum se face acest lucru. Uneori nu știi în ce categorie se încadrează o carte, mai ales dacă nu ai citit-o, dar du­pă titlu, autor și descriere îmi dau sea­ma. Uneori avem și cărți cu mai multe etichete pentru a fi mai ușor de identificat – de exemplu, an­to­lo­giile”, a menționat Andreea Mir­cea, voluntar al Reading Room și stu­den­tă la master la Studii Eu­ro­pe­ne.

Deși funcționează ca o bi­blio­te­că, aceasta nu poate fi înregistrată și oficial. Pe de o parte, activitatea de la Reading Room depinde de UAIC, pen­tru că Corpul O aparține u­ni­ver­sității, iar pe de altă parte, oficia­li­za­rea ar presupune un spațiu închis. „Es­te nevoie de cele două săli de se­minar, mai ales că lipsa sălilor este o gravă problemă la Litere. Iar noi ne-am dorit ca aici să fie mai mult un spa­țiu de socializare”, a adăugat lect. univ. dr. Lorelei Caraman. În plus, clădirea nu este dotată cu niciun grup sanitar, cei care își des­fă­șo­a­­ră activități în această clădire fiind ne­­­voiți să folosească băile din Cor­pu­rile H și G. Pînă acum, la Rea­ding Room au făcut voluntariat și au ci­tit cărți studenți de la Litere, Psi­­ho­lo­gie și Drept, dar orice student care vrea să citească cărți în en­­gleză este aș­tep­tat de către volun­­tari în Corpul O în fiecare miercuri, în intervalul 18.00-20.00, și vineri – de la 10.00 la 12.00, cînd are loc „Open Hours”.