Lucky Logan, blestemul contradicțiilor
Fă un stop cadru 26 ianuarie 2018 Niciun comentariu la Lucky Logan, blestemul contradicțiilor 14Dacă l-ai văzut pe britanicul Daniel Craig jucînd în orice film din seria James Bond sau în The Girl with the Dragon tattoo, nu cred că vi l-ați putea închipui în rolul unui pușcăriaș blond, cu accent de redneck din sudul SUA, specialist în explozibil artizanal. De fapt, întregul film pare o construcție a contradicțiilor – o comedie care e și dramă, o familie destrămată, dar de fapt mai unită decît ar fi de bănuit. Un jaf ratat, care e de fapt perfect, dar nu pînă la capăt. Contradicțiile m-au ținut și departe de „Lucky Logan“, regizat de Steven Soderbergh, pe care-l știți cu siguranță că regizorul seriei Oceans Eleven, Twelve și Thirteen, (lucrează la un Ocean’s 8 care apare anul acesta). În ce sens contradicții? Pentru că filmul e recomandat de critica profesionistă cu un scenariu atît de bun încît l-a scos de la pensie pe Soderbergh, care, ca să vă faceți o impresie, a împlinit săptămîna trecută 56 de ani, iar în 2000 lua Oscarul pentru cel mai bun regizor și mai avea încă un film în lista nominalizaților. Filmul era descris ca un Ocean’s care e mai mult decît un blockbuster de vară și critica l-a primit mai bine decît publicul.
Însă a fost o alarmă falsă. Filmul nu e atît de înspăimîntător de bun pe cum îl recomandă critica și nici atît de tern cum m-am speriat că va fi acest „umor ușor” lăudat de toată lumea. Firește, e o chestiune de gusturi, fiindcă din punct de vedere al construcției scenariului, al distribuției și al universului peliculei, filmul este ireproșabil. Singura critică majoră pe care i-aș adresa-o este că cere să nu fie luat în serios, invocă umor ușor, dar se așteaptă spre final să te identifici cu drama unor personaje construite într-un ridicol asumat. Familia Logan, cu unul dintre frați ciung, altul olog, iar sora hair-stylist fără prea multă școală, hotărăște să realizeze un jaf incredibil de complicat în timpul unei curse NASCAR, folosindu-se de abilitățile unui spărgător de seifuri, Daniel Craig, care trebuie să evadeze și să revină în închisoare în aceeași zi, după ce face jaful. Spre deosebire de trilogia Ocean’s, unde planificarea jafurilor (care-mi par mai puțin complexe decît acesta) ocupă jumătate din film, aici e rezolvată în zece minute și totul e legat prin situații aburde, de unde și pretenția de comedie.
Îmi imaginez că filmul cumva a ajuns să fie ceva mai mult decît și-au propus producătorii inițial, dar există riscul din box, unde cel mai bun boxer de la categoria mijlocie să se sufoce în ring dacă trece la grei. De aceea, trebuie să-l luăm exact așa cum e, fără așteptări suplimentare. Dacă te uiți la „Lucky Logan” căutînd o comedie care să te distreze, tipul umorului s-ar putea să te dezamăgească, fiind cînd subtil, cînd subînțeles. În ciuda comparațiilor cu Ocean’s, eu nu găsesc mai nimic în comun decît faptul că sînt filme despre jafuri regizate de aceeași persoană. Dar dacă te uiți la film așteptîndu-te ca o fată de cinci ani să cînte „Take me Home, Country Roads“ în locul a vreunei piese de Rihanna, melodia preferată a tatălui ei care de abia a ajuns în sală, ridicînd sute de oameni în picioare, atunci a meritat.
Adaugă un comentariu