Altfel de meniu literar

E imposibil ca în ultimul an, dacă ai o le­gătură cu literatura, să nu fi ajuns la tine mă­car un comentariu despre romanul lui Han Kand, „Vegetariana”. Un roman controversat, pe care mulți cititori au părut să-l transfor­me peste noapte în cartea lor preferată sau mă­car să-l situeze într-un top al celor mai bune a­pa­riții din ultimul an. Cartea este însă de­par­te de a fi una simplă. De la subiect, la struc­tură și chiar pînă la nivelul scriiturii, „Vege­tariana” este construită atent, iar meritul au­toarei nu este unul de neglijat. Deși se ci­teș­te ușor, romanul nu este o lectură pe care-aș recomanda-o cuiva pentru plăcere, amuzament sau relaxare, pentru că e absolut im­po­sibil ca măcar unul dintre motivele în jurul că­rora povestea este construită să nu te fa­că să devii nervos sau să-ți scoți la iveală cîteva frustrări.

„Vegetariana” e povestea unei tinere care hotărăște brusc, într-o noapte, în urma unui vis, să nu mai mănînce carne și refuză să-și mai păstreze în alimentație orice alt produs de origine animală. Deși pare o simplă alegere, decizia ei tîrăște după ea întreg subiectul cărții. Atitudinile celorlalți față de ea și, totodată, locul pe care îl ocupa pînă atunci în familie și comunitate devine unul li­ber, gata să fie ocupat de altcineva și o trans­formă pe eroina cărții într-o femeie invi­zi­bilă. Anulîndu-i toate celelalte calități, ale­ge­rea de a fi vegetariană atrage ruinarea re­lației cu partenerul său, care realizează că fe­meia comună pe care și-a dorit-o este ca­pa­bilă să se diferențieze prin propriul control asupra vieții ei și, în același timp, izgonirea din mediul familial, asupra căruia se așterne umbra distrugerii mariajului uneia dintre fete.

Deși personajul este construit cu multă atenție la detalii, iar scriitura lui Han Kang este una care nu îngreunează parcurgerea poveștii, pe alocuri ușor similară cu cea a lui Haruki Murakami, romanul mi s-a pă­rut, în multe rînduri, unul greoi – din simplu fapt că adună, în doar 250 de pagini, mult prea multe subiecte cu care societatea se confruntă, abătîndu-se puțin de la ade­vărata temă propusă inițial. Partea a doua a cărții, cea destinată perspectivei cumantului lui Yeong-Hye este deseori plină de clișee, povestea pictorului fiind ușor de con­fundat pe alocuri cu una mult prea langu­roasă pentru o carte care promite să se concentreze pe un alt tip de fir narativ. Cu toa­te acestea însă, „Vegetariana” merită o șan­să din partea oricărui cititor – pentru că da­că nu o să fii fericit, în final, și felul în care subiectul a fost tratat o să ți se pară su­perficial, măcar o să-ți dorești să afli mai multe și-o să cauți singur răspunsuri mai departe.