Viața se întîmplă pe hol
Șoc-șoc-groază! 2 noiembrie 2009 Niciun comentariu la Viața se întîmplă pe hol 1Traversa lungă cu model vișiniu de la etajul doi al Căminului C5 își întinde petele de cafea, praful, și chiștoacele de la un capăt la altul al holului. Vinerea e mai plin ca de obicei. Fetele ies ude și învăluite în halat de la duș, semn că apa caldă e pe cale să-și înceteze ascensiunea spre robinete, iar amatorii cluburilor au început deja să coboare, împopoțonați cu pălării prinse cochet pe o parte a capului, carouri și mult sclipici.
Au rămas boemii, leneșii, comozii, cei singuri sau studenții epuizați dupa o săptămînă de seminarii si joburi part-time. „Dă-mi bă, și mie, o țigară! Mai ai vin dintr-ăla, de care ai adus de-acasă?” se aude o voce răgușită din semiîntuneric. Andrei, un tip îmbrăcat în tricou larg, verde, își întinde plictisit picioarele de-a curmezișul holului, sprijină capul de perete și își îneacă durerile într-un Marlboro roșu, lung. Pe lîngă el apare amicul lui, un burtos cu atitudine, care aduce semeț o sticlă de doi litri cu vin, rînjind victorios. „Ți-am zis eu că mai am ?”. Fetele de la 79 ies pe rînd și se așază în cerc în jurul lor, purtătoare de scrumieră, semințe de floarea-soarelui și rîsete pițigăiate. Cojile, scrumul și luciditatea se decantează gradat pe fundul scrumierei îmbibat în vin.
Andrei își alege fără grabă o domnișoară în pantaloni de pijama verde aprins, din satin, și începe să-i povestească despre experiențele sale cu droguri ușoare, cît de plicticoasă e facultatea și se întreabă destul de des cum de e o fată ca ea e singură, într-o seară de vineri. De la etajul unu se aude o piesă house, iar din capătul culoarului străbate în defensivă Tudor Chirilă cu ale sale planuri amoroase pentru vara ce-o să vină.
Petrecerile din C5 nu sînt dintre cele organizate, cu învitații aruncate peste mesele de la Balena și șușotite din mers în Amfiteatrul P1, ci cele care se înfiripă ad-hoc, seară de seară, la lumina slabă a neonului de pe palier. După miezul nopții, cînd paznicul nedormit începe a urca agale treptele de la etajul doi, una din studentele în pijamale se ridică bălăngănindu-se să verifice dacă e „ăla de treabă”, ca să-i dea un pahar din a doua sticlă găsită pe la parter, poate, poate n-o să le facă scandal. Nici nu-i nevoie. Paznicul oricum doarme de mult, și pe scări era Florin, puțin afumat, cu un zîmbet știrb și cu două PET-uri de Skol. Cînd îl vede, Andrei exclamă extaziat „ză nait iz iang”.
Alexandra PANAETE
Adaugă un comentariu