Moartea de la cinema
Fă un stop cadru 13 decembrie 2009 Niciun comentariu la Moartea de la cinema 7Chiar dacă cei mai exigenți vor spune că filmul nou nu se ridică la nivelul peliculei „Pulp Fiction”, care are deja 15 ani, fanii necondiționați ai genului se pot asigura de talentul incontestabil al maestrului. Toate ingrdientele unui Tarantino bun sînt prezente. O picătură de violență gratuită, un bol de dialoguri prelungite de calitate superioară, foarte multă acțiune, toate înfășurate într-un scenariu nebunesc. Lăsați la fiert exact două ore și 28 de minute și veți primi o comedie unde scenele au loc în Franța anilor ’40 ocupata de germani.
Pe de-o parte, e o tînără evreică, Shosanna Dreyfus (Melanie Laurent), care și-a văzut familia executată de colonelul Hans Landa (Christophe Waltz care s-a încadrat perfect în rolul unui colonel sadist ușor senil).
Fiind foarte supărată, Shosanna își pregătește vendeta în Paris, în cinematograful său. De cealaltă parte se află o trupă de muzicieni din America, parașutați în Franța cu un singur scop: să „rezolve” cîte o sută de naziști fiecare. Condusă de locotenetul Aldo Raine (un Brad Pitt care revine în forță în cinema), trupa se autonumește „Inglorious basterds” (Bastarzii fără glorie). Membrii formației se întîlnesc în cinematograful Shosannei cu un singur scop: să-i lichideze pe marii comandanți ai Reichului.
„Inglorious Basterds” este un cocktail exploziv care mai face o vizită cochetă doamnei al cărei nume este „Istorie”, aducînd cu sine un alai de actori buni. Tarantino oscilează între aceste două povești fără a brusca însă spectatorul. El mai adaugă și o doză de umor care alimentează filmul, dar oferă și o anumită profunzime scenariului. Chiar și caracterele secundare sînt jucate bine, punînd în valoare fiecare rol. Și desigur, prezența regizorului cu un stil aparte, care își face simțită magia în fiecare cadru al peliculei.
Camille PLAZAR
Adaugă un comentariu