Întîmplare cu felinar

Mirosul puternic de dovleac e de­corul parfumat în care se des­fășoară „Concursul de sculptat dov­leci decorativi în cadrul Sap­ta­mî­­nii de Happeninguri”. Adă­po­stiți de ploaia măruntă de toamnă tim­pu­rie sub niște copertine groase ca­re țin loc de acoperiș improvizat, li­ceeni și școlari cu zîmbet știrb se în­ghesuie în jurul curcubitaceelor por­tocalii. Un „Jack-o-Lantern” nu-i chiar atît de simplu de reali­zat, mai ales cînd îți stă pe umeri res­­ponsabilitatea celui mai original dovleac dintre toți.

Cea mai impozantă figură din gru­pul de elevi strînși în jurul me­se­lor lungi, din scînduri neșlefuite este domnul Zmău, profesorul de electronică de la Palatul Copiilor din Iași. Un domn în vîrstă cu ri­duri adînci și un zîmbet care trasează o dungă orizontală de-a latul feței bronzate, domnul Zmău taie cu un fierăstrău capacul unui dovleac turtit și dă lecții de „decupaj” unor preșcolari cu șepci mici și strîmbe. „Ține dovleacul bine, să nu tai strîmb. O să vină acum An­drei cu niște linguri să îl scobiți și după aia o să vă alegeți voi modelul”, explică meticulos profesorul trecîndu-și mîna prin părul cărunt. Într-o margine, cîțiva liceeni cu bretonul în ochi de la Liceul Te­o­re­tic „Dimitrie Cantemir” sînt într-un proces activ de brainstorming, mîzgîlind pe o foaie de agendă mo­­dele de chipuri difome vesele, mî­­nioase, ochi din semicercuri încruntate ori zîmbete în zig-zag. Cî­teva copile cu teniși colorați de­cu­pează ochi în formă de inimioară unui dovleac efeminat, iar lîngă ele, un grăsun tuns castron dă formă singurului dovleac verde din concurs, ales ca să fie mai sinistru.

Semințe de lanternă

Numai moșulețul gîrbovit care se perindă printre mese cu o sacoșă albastră de plastic pare să fie in­di­fe­rent la dedicarea copiilor. În­cer­cînd doar să nu facă prea multă zar­vă în jurul lui, strînge sîmburii scoși de elevi din dovleci: „Aștia trebe puși la uscat și apoi plantați, că la anul or să vrea iar să aprindă dovleci”, și rîde complice lasînd să se vadă un dinte de aur, în timp ce-și așează cu greu o beretă gri pe cap.

Bă­trînelul șasiu explică ori­că­rui cu­rios că, de fapt, e pictor am­bu­lant și că el a pictat tablourile cu mesteceni care vor ține loc de premiu la finalul concursului. Un do­vleac cu o mutriță diabolică din fu­nie galbenă de rufe, altul cadaveric îm­brăcat în făină de grîu, ori clasi­cul încruntat cu zîmbet malefic în un­ghiuri drepte au fost cele mai a­pre­ciate în concurs. Totul presărat cu o ploaie mocănească, cu o lună î­nainte de Halloween. Domnul Zmău își șterge mulțumit mîinile de veste gri, plină de buzunare : „A­­duceți lumînările alea, să le ve­dem și aprinse!”

Alexandra PANAETE