Întîmplare cu felinar
1001 de chipuri 6 octombrie 2010 Niciun comentariu la Întîmplare cu felinar 0Mirosul puternic de dovleac e decorul parfumat în care se desfășoară „Concursul de sculptat dovleci decorativi în cadrul Saptamînii de Happeninguri”. Adăpostiți de ploaia măruntă de toamnă timpurie sub niște copertine groase care țin loc de acoperiș improvizat, liceeni și școlari cu zîmbet știrb se înghesuie în jurul curcubitaceelor portocalii. Un „Jack-o-Lantern” nu-i chiar atît de simplu de realizat, mai ales cînd îți stă pe umeri responsabilitatea celui mai original dovleac dintre toți.
Cea mai impozantă figură din grupul de elevi strînși în jurul meselor lungi, din scînduri neșlefuite este domnul Zmău, profesorul de electronică de la Palatul Copiilor din Iași. Un domn în vîrstă cu riduri adînci și un zîmbet care trasează o dungă orizontală de-a latul feței bronzate, domnul Zmău taie cu un fierăstrău capacul unui dovleac turtit și dă lecții de „decupaj” unor preșcolari cu șepci mici și strîmbe. „Ține dovleacul bine, să nu tai strîmb. O să vină acum Andrei cu niște linguri să îl scobiți și după aia o să vă alegeți voi modelul”, explică meticulos profesorul trecîndu-și mîna prin părul cărunt. Într-o margine, cîțiva liceeni cu bretonul în ochi de la Liceul Teoretic „Dimitrie Cantemir” sînt într-un proces activ de brainstorming, mîzgîlind pe o foaie de agendă modele de chipuri difome vesele, mînioase, ochi din semicercuri încruntate ori zîmbete în zig-zag. Cîteva copile cu teniși colorați decupează ochi în formă de inimioară unui dovleac efeminat, iar lîngă ele, un grăsun tuns castron dă formă singurului dovleac verde din concurs, ales ca să fie mai sinistru.
Semințe de lanternă
Numai moșulețul gîrbovit care se perindă printre mese cu o sacoșă albastră de plastic pare să fie indiferent la dedicarea copiilor. Încercînd doar să nu facă prea multă zarvă în jurul lui, strînge sîmburii scoși de elevi din dovleci: „Aștia trebe puși la uscat și apoi plantați, că la anul or să vrea iar să aprindă dovleci”, și rîde complice lasînd să se vadă un dinte de aur, în timp ce-și așează cu greu o beretă gri pe cap.
Bătrînelul șasiu explică oricărui curios că, de fapt, e pictor ambulant și că el a pictat tablourile cu mesteceni care vor ține loc de premiu la finalul concursului. Un dovleac cu o mutriță diabolică din funie galbenă de rufe, altul cadaveric îmbrăcat în făină de grîu, ori clasicul încruntat cu zîmbet malefic în unghiuri drepte au fost cele mai apreciate în concurs. Totul presărat cu o ploaie mocănească, cu o lună înainte de Halloween. Domnul Zmău își șterge mulțumit mîinile de veste gri, plină de buzunare : „Aduceți lumînările alea, să le vedem și aprinse!”
Alexandra PANAETE
Adaugă un comentariu