La alegeri printre bălți
Povești fără timbru 30 noiembrie 2010 Niciun comentariu la La alegeri printre bălți 3Marian Lupu își cunoaște electoratul. Îi zîmbește de pe un panou imens, chiar la intrarea în Bălți, cu sloganul „prosperitate, progres și nu știu ce”, scris în limba rusă, pentru cele cîteva zeci de mii de locuitori ai orașului din nordul Basarabiei, unde româna se șoptește. Apoi, fața lui Lupu coboară de-a lungul troleibuzelor vechi, mascote ale Uniunii Sovietice. În burta „autobuzului cu bretele”, tot politică se discută. Două doamne, machiate cam strident pentru ora nouă dimineața, își țin mîinile în dreptul gurii, ca să nu le-audă vecinii de scaun. „Aici tăt comuniștii o să ia, că-i plin Bălțul de rusofoni!” Femeia care vinde bilete le taie discuția pe la mijloc, cu o voce ascuțită: „zaplatite za proiezd, pojalusta (n.r.: „vă rog să plătiți pentru călătorie!”)!”
Vlad Filat, în schimb, se plimbă numai cu taxiul: mașinile galbene au păduri de stejari crescute pe geamul din spate. Comuniștii se mulțumesc cu puțin: microbuzele sînt însemnate cu cîte o secere și-un ciocan pe afișe mici, A4. Toate însă se adună spre centru, locul unde e forfota cea mai mare și unde oamenii se plimbă, cu treabă sau fără, prin bălțile mari. Și aici culorile sînt clar delimitate: în jurul panourilor electorale jerpelite se plimbă oameni îmbrăcați în toate culorile electorale, care împart pliante și vorbesc cu oamenii care mai au timp să-i asculte. Numai cei îmbrăcați în portocaliu nu fac agitație electorală, nici măcar pentru Iurie Roșca. Ei oferă alt fel de distracție: vînd bilete la circ și se pare că au mai mult succes decît ceilalți.
Romanticii de la Universitate
În curtea Universității „Alecu Russo”, toate au culoare politică. „La noi nu demult s-a schimbat rectorul, dar nu mai știu cum îl cheamă”, îmi spune pe rusește Mișa, făcînd semn cu capul spre poarta instituției, proaspăt pricopsită cu un „acoperiș” verde. Băiatul blond și rotund, cu ochi albaștri spălăciți și-a adunat prietenii pe-o bancă, aștepînd să treacă timpul și dînd note de la unu la zece fetelor care trec prin fața lor. Mișa înțelege românește, dar nu vrea să vorbească. Îmi spune că va vota cu comuniștii, pentru că „măcar n-au făcut rău pentru țară, timp de opt ani”. Alexandru, un tip mai înalt și mai ager își face vînt spre el: „tu votez’ cu comuniștii, uăi? Amuș îți arăt eu ție comuniști! Cînd îți dau una!” Dar apoi se liniștește și rîde satisfăcut, cînd vede că l-a speriat pe rusoi. „Eu votez cu Filat și toți băieții votează cu Filat!”, se bate el cu pumnul în piept.
Și Ana, studentă la Pedagogie în ultimul an, tot cu Partidul Liberal Democrat votează. „În Universitate toți îs cu Filat ori cu Lupu, numai rușii o iau pe arătură, da’ n-ai ce vorbi cu ei”. Ana e aranjată frumos, are cămașă albă și brățară verde, cu un stejar mai spălăcit de vreme. Mergem să îmi arate căminele, care în Bălți nu sînt doar niște cifre, ci au nume frumos alese. Ea stă în „Romanticii”, la ultimul etaj, într-o cameră mică, dar aranjată „ca acasă”, cu covoare pe pereți și pe jos. „M-am cam săturat de alegerile estea, da’ măcar mai sînt concerte, săptămîna trecută a fost și Dan Bălan, nu mai țin minte pentru care candidat”, și îmi arată spre perete, unde posterele cu Dan Bălan sînt aliniate frumos lîngă calendarele cu Filat. „Numa’ nu știu încă unde să votez, aici ori acasă, în sat. Cred că mă duc acasă, mai bine, ca s-o pun și pe mămuca să aleagă cum trebuie, că ea-i cu-n picior în groapă, da’ tot cu secerea și ciocanul votează. Nu se mai gîndește și la mine oleacă.”
Anastasia CONDRUC
Adaugă un comentariu