La alegeri printre bălți

Marian Lupu își cunoaște electo­ratul. Îi zîmbește de pe un panou imens, chiar la intrarea în Bălți, cu sloganul „prosperitate, progres și nu știu ce”, scris în limba rusă, pentru cele cîteva zeci de mii de locuitori ai orașului din nordul Basarabiei, unde româna se șoptește. Apoi, fața lui Lupu co­boa­ră de-a lungul troleibuzelor vechi, mascote ale Uniunii Sovietice. În bur­ta „autobuzului cu bretele”, tot po­li­tică se discută. Două doamne, ma­chiate cam strident pentru ora nouă di­mi­neața, își țin mîinile în dreptul gu­rii, ca să nu le-audă vecinii de sca­un. „Aici tăt comuniștii o să ia, că-i plin Băl­țul de rusofoni!” Femeia care vin­de bilete le taie discuția pe la mij­loc, cu o voce ascuțită: „zaplatite za pro­iezd, pojalusta (n.r.: „vă rog să plătiți pentru călătorie!”)!”

Vlad Filat, în schimb, se plimbă nu­mai cu taxiul: mașinile galbene au pă­duri de stejari crescute pe geamul din spate. Comuniștii se mulțumesc cu puțin: microbuzele sînt însemnate cu cîte o secere și-un ciocan pe afișe mici, A4. Toate însă se adună spre cen­tru, locul unde e forfota cea mai mare și unde oamenii se plimbă, cu treabă sau fără, prin bălțile mari. Și aici culorile sînt clar delimitate: în ju­rul panourilor electorale jerpelite se plim­bă oameni îmbrăcați în toate cu­lo­rile electorale, care împart pliante și vorbesc cu oamenii care mai au timp să-i asculte. Numai cei îmbrăcați în portocaliu nu fac agitație electorală, nici măcar pentru Iurie Roșca. Ei ofe­ră alt fel de distracție: vînd bilete la circ și se pare că au mai mult succes decît ceilalți.

Romanticii de la Universitate

În curtea Universității „Alecu Ru­sso”, toate au culoare politică. „La noi nu demult s-a schimbat rectorul, dar nu mai știu cum îl cheamă”, îmi spune pe rusește Mișa, făcînd semn cu capul spre poarta instituției, proas­păt pricopsită cu un „acoperiș” verde. Băiatul blond și rotund, cu ochi al­baștri spălăciți și-a adunat prietenii pe-o bancă, aștepînd să treacă timpul și dînd note de la unu la zece fetelor care trec prin fața lor. Mișa înțelege românește, dar nu vrea să vorbească. Îmi spune că va vota cu comuniștii, pentru că „măcar n-au făcut rău pentru țară, timp de opt ani”. Alexandru, un tip mai înalt și mai ager își face vînt spre el: „tu votez’ cu comuniștii, uăi? Amuș îți arăt eu ție comuniști! Cînd îți dau una!” Dar apoi se liniș­tește și rîde satisfăcut, cînd vede că l-a speriat pe rusoi. „Eu votez cu Filat și toți băieții votează cu Filat!”, se bate el cu pumnul în piept.

Și Ana, studentă la Pedagogie în ultimul an, tot cu Partidul Liberal De­mocrat votează. „În Universitate toți îs cu Filat ori cu Lupu, numai rușii o iau pe arătură, da’ n-ai ce vorbi cu ei”. Ana e aranjată frumos, are cămașă al­bă și brățară verde, cu un stejar mai spălăcit de vreme. Mergem să îmi arate căminele, care în Bălți nu sînt doar niște cifre, ci au nume frumos alese. Ea stă în „Romanticii”, la ul­ti­mul etaj, într-o cameră mică, dar aran­jată „ca acasă”, cu covoare pe pe­reți și pe jos. „M-am cam săturat de alegerile estea, da’ măcar mai sînt con­certe, săptămîna trecută a fost și Dan Bălan, nu mai țin minte pentru ca­re candidat”, și îmi arată spre pe­re­te, unde posterele cu Dan Bălan sînt ali­niate frumos lîngă calendarele cu Filat. „Numa’ nu știu încă unde să vo­tez, aici ori acasă, în sat. Cred că mă duc acasă, mai bine, ca s-o pun și pe mămuca să aleagă cum trebuie, că ea-i cu-n picior în groapă, da’ tot cu se­ce­rea și ciocanul votează. Nu se mai gîn­dește și la mine oleacă.”

Anastasia CONDRUC