12 ani, zece cartușe
1001 de măști 18 ianuarie 2011 Niciun comentariu la 12 ani, zece cartușe 1Două fete chicotesc pe trotuar, pe Sărărie, acolo unde stă lumea la ocazie spre Moldova. Nici zece minute nu trec că deja le abordează unul de vreo 30 de ani, „unde mergeți, fetele?”. „La Sculeni”, și deja-s în mașină. Aici trebuie să fii rapid sau pleacă omul fără tine și nici nu-ți dai seama.
„Unde mergi?”, aproape că mă sperie un tip înalt și solid. „Vrei să te trec vama și-atît? Zece lei românești ai? Așteaptă în mașină, să vină și doamna, și plecăm”, îmi spune individul și mă urc. Plecăm și ia ceva de lîngă schimbător. „Voi cum îi spuneți la asta? Eu știu bobină sau catușcă, pe rusește. Am fost azi să înlocuiesc una în bazar și omu’ se făcea că nu știe despre ce vorbesc. Eu așa știu că-i spune. Ești idiot? Ori se face prost, ori nu vre’ să recunoască, știi?”, spune în timp ce flutură bobina cu mîna dreaptă, cu stînga ținînd de volan. Povestește apoi despre o emisiune pe care a văzut-o azi la televizor, ceva cu sfîrșitul lumii, provocat de-un meteorit care va distruge Pămîntul. Dar nu apucă să ne lovească pînă să ajungem în vamă, unde o polițistă deschide portiera din spate și ne-ntreabă. „Ceva ilegal? Arme, droguri, studenți?”.
„Mai pune 20”
Trecem vama și șoferul iese din mașină să caute alte oferte, gesticulînd cu pașapoartele noastre și imediat rezolvă doi oameni. Pe unul îl trimite într-o mașină care pleacă înapoi la Iași și altul e-al lui, îl ia la Ungheni. Mă urc și eu într-un fel de break și vama e din nou în parbriz. Cu țigara-n gură, polițistul caută prin mașină. „Am nevastă moldoveancă, mai nebună ca ăștia. Eu sînt din Vaslui. Cînd venim, se iau de ea. Cînd plecăm, mă controlează pe mine”, îmi povestește George, tipul din stînga mea. Spune cum „pe vremuri, cînd mergea treaba”, trecea cu cîte 10 cartușe de țigări ca să le vîndă în țară. Polițistul ciocăne în portieră și-n partea de sus a mașinii, să vadă dacă se-aude ceva suspect. „O dată veneam și fiu-meu de 12 ani îmi spune «Tati, cred că știu și eu un loc unde poți să pui țigările, să nu le vadă»”, continuă el.
Cel din dreapta șoferului e din Bălți și se teme că la ora asta tîrzie o să-l ia la rost vameșii. „Spui că vii la mine să mîncăm o ciorbă și să bem o bere. Sîntem prieteni. Altceva nu trebuie să știe. Le zicem că sîntem iubit și iubită dacă altfel nu merge”, îl calmează George. Cum trecem, coboară din mașină el și cel din dreapta mea, care nu mai plătește. Șoferul fuge după el, milogindu-se după 10 lei. I-a pierdut, așa că se-ntoarce la mine și la basarabean și încearcă să-i recupereze. „Voi cîți bani aveți să-mi dați? 50 de lei moldovenești? Mai pune 20. Tu, din spate, 10 lei? 15, că eu nu iau ca toți ceilalți ziua, eu iau ca la rutiere”.
Ajungem în Iași și încearcă din nou să ne convingă să-i dăm mai mult. Se convinge abia cînd coborîm că, pentru unii, oricît de întuneric ar fi, e încă zi.
Ioan STOLERU
Adaugă un comentariu