Cu iluziile la foc mare
Editorial 7 martie 2011 Niciun comentariu la Cu iluziile la foc mare 5Despre excese ați mai citit pe la noi. Fie că a fost vorba despre excesul de nemulțumire, de foame, de copiat sau de produse etnobotanice, mereu v-am perpelit la focul poveștilor și al realităților de prin preajma simțurilor și tentațiilor, atît specific-studențești, cît și general-românești. Fiindcă adevăru-i că sîntem un popor căruia îi plac aperitivele servite în sînge și felurile de mîncare ce-au stat pe jarul încins al polemicilor. Sîntem cu toții niște gurmanzi, cu un apetit deosebit pentru adevărurile semi-preparate. Ne place să ne-nfruptăm în post din toate ororile pămîntești – calamități naturale, războaie civile, revoluții –, deși spunem că n-avem pereche în lume de simțitori și credincioși ce sîntem. Salivăm după capra vecinului și am vrea s-o servim la proțap, măcar așa, de pofta unei bîrfe. Iar dacă mai putem să ne mai și afumăm oleacă, să meargă toate năpastele noastre și ale celorlați ca unse la inima noastră plină de ranchiună, e perfect. Nu ni-e teamă nici că o să ni se întoarcă înapoi, nici c-o să ne crească colesterolul de-atîta oftică. Numai să primim totul de-a gata, ca să ne rămînă doar să căutăm calul de dar, de dinți – asta așa, ca să nu rămînă tortul de neajunsuri fără sîmburele de răfuială.
Vă întrebați cum arată pentru un român care de-abia are ce pune pe masă, meniul zilnic? E îmbelșugat de fripturi aburinde ale ultimelor nelegiuri făcute de Guvern în cîrdășie cu președintele, cu partidele din opoziție și, mai nou, cu tot cu vameși la un loc. Este acrit cu ultimele violuri și incesturi de prin niște sate uitate, ca o ciorbă de potroace și condimentat cu niște mișcări de stradă de prin Libia și Egipt, ca o tocăniță bine preparată. Dacă mai rămîne loc după toate astea și foamea încă nu s-a ostoit, viitorul țării cu studenții pe care universitatea nu reușește să-i învețe nimic din ce-ar trebui, merge ca uns în loc de digestiv.
La toate astea, ce să ne mai trebuiască să luăm parte, măcar așa, de poftă, la vreun campionat de gătit în aer liber? Pentru pofte sînt magazinele de vise, care și-au închis ușile numai de ochii lumii și de spaima amenzilor, dar se lăfăie nestingherite pe online. „Hrana” pe care o vînd alimentează obsesiile și speranțele tinerilor de evadare din realitatea unui meniu copios, dar nesățios, pe care realitatea de zi cu zi o exhibă. Ea este mai ademenitoare ca orice altfel de fumuri, are consistența iluziei, rupe bariere, estompează limite și eliberează din corsetul inhibițiilor acele influxuri nervoase pe care altfel nu le folosim decît pentru digerarea cotidianului. Senzația e ieftină, e la îndemînă și răul de pe urma ei e trecător, indiferent ce-ar spune toți specialiștii care-și fac veacul pe la Socola. Fără etnobotanice, ar trebui să ne limităm la același bufet suedez, ieftin, la care servim, pe principiul all inclusive, toată amărăciunea pe care o împingem zi după zi cu tava. Așa, ne putem permite să devenim adevărați gurmanzi, care-și prepară în fiecare zi realitatea după pofta inimii.
Laura PĂULEȚ
Adaugă un comentariu