Universitățile străine au rupt gura tîrgului
Honoris fără Causa 21 martie 2011 Niciun comentariu la Universitățile străine au rupt gura tîrgului 12Visul multor elevi sau studenți români este să ajungă la o universitate din afară, din Occident sau chiar America, iar organizatorii Tîrgului Internațional de Universități (RIUF) și-au propus să pună pe tavă ofertele instituțiilor de învățămînt, ca tinerii să poată alege în voie, de la facultăți franțuzești cu taxe mici, pînă la specializări în Elveția care costă cam cît o mașină bună. Ca să prinzi un loc de cazare trebuie să ai ori noroc și note foarte mari, ori încă un buzunar plin cu bani de la părinți, dar cel mai important e să știi limba în care se predă și să ai documentul care dovedește asta. Limbă pe care o poți exersa și la „spot admissions”, unde afli dacă ai fost sau nu admis la universitate pe loc, după vreo trei luni.
La cea de-a șasea ediție a Tîrgului Internațional de Universități – Romanian International University Fair (RIUF) care a avut loc joi, 17 martie, în incinta hotelului Unirea au participat liceeni și studenți dornici de a pleca la studii în străinătate. Evenimentul a reunit 40 de expozanți din 14 țări, cu oferte și informații detaliate legate de procesul de admitere sau taxele de școlarizare. Astfel, participanții au putut compara diverse sisteme de învățămînt din statele europene și nu numai.
Nordul e mai ieftin
Un criteriu important pe care îl iau în considerare actualii sau viitorii studenți îl reprezintă taxa de școlarizare, care variază de la o țară la alta, precum și cheltuielile de trai. În statele nordice, precum Danemarca, atît studiile de licență, cît și cele de master au costuri de școlarizare care echivalează cu zero pentru tinerii ce provin din statele membre ale Uniunii Europene. Acesta însă este și motivul pentru care ei nu pot beneficia de alte burse sau mobilități de studiu. La Universitatea de Design și Tehnologie din Copenhaga, acolo unde studiază Adelina Reștea din Arad, costurile de trai se ridică pînă la 650 de euro pe lună, incluzînd cazarea, și pot fi acoperite „lejer cu un job part-time de două – trei ore pe zi. Pentru că minimul pe economie în Copenhaga e de 13 euro pe oră, cu banii ăștia îți acoperi toate cheltuielile și îți asiguri un trai independent. De asta am și ales Danemarca drept destinație de studiu”. În principiu, în capitala daneză, un student are nevoie de 1500 de euro pentru început, bani cu care își va achita chiria pentru primele trei luni de zile, precum și celelalte cheltuieli.
Pe locul doi în topul țărilor cu un sistem de învățămînt care le-ar permite studenților români să achite taxa de studii se situează Germania. Rebecca Hahn, language assistant la Serviciul German de Schimburi Academice (DAAD), susține că programele de licență, dar și cele de master, nu îl costă pe student mai mult de 500 – 600 de euro pe semestru. „Dar dacă ai doi frați sau mai mulți, nu plătești taxă de studii deloc, deci e foarte flexibil. Ai dreptul la șase semestre gratuite. Practic, toată facultatea”. În plus, masterele mai pot fi finanțate integral și prin intermediul DAAD, ceea ce nu presupune neapărat cunoașterea limbii germane. „Totul însă depinde de specificul programului”, nuanțează Rebecca.
Cheltuielile de trai se vor ridica, în land-urile germane, pînă la 1000 de euro pe lună. Dintre aceștia, între 200 și 250 de euro vor fi achitați pentru cazare, asigurată de universitățile germane în proporție de 100%. „În prezent, în Germania studiază cam 3500 de studenți români, cifră ce denotă clar interesul acestora pentru studiile oferite de universitățile noastre”, adaugă asistentul de la DAAD.
Franța reprezintă o altă opțiune avantajoasă în ceea ce privește taxele de studiu. „Un an de licență, la universitățile publice, costă 174 de euro. Un an de masterat, tot la universitățile publice, este de 237 de euro, iar unul de doctorat – 359 de euro, pentru că universitățile publice sînt subvenționate de stat”, conform reprezentantului agenției guvernamentale Campus France, Raluca Smadu. În schimb, cazarea ar putea constitui un impediment. În general, studenții preferă să stea în reședințe publice, cu chirii cuprinse între 100 – 400 de euro pe lună, care sînt însă, tocmai din cauza prețurilor mici, foarte căutate, dar insuficiente.
În schimb, „în anul I, statul francez oferă un ajutor la plata chiriei. Studentul plătește chiria și, în baza unui dosar pe care îl completează pe Internet, primește înapoi o parte din bani. De exemplu, dacă plătești chiria 400 de euro, statul poate să îți returneze 100 de euro”, a explicat Raluca Smadu. Cheltuielile pentru mîncare și alte necesități se ridică, în capitala franceză, la o medie de 800 de euro pe lună, iar în provincie – la 600 de euro.
Pentru cei cu bani
De cealaltă parte, se situează statele cu cele mai mari taxe de școlarizare din Uniunea Europeană, cum ar fi Marea Britanie, Elveția, sau din afara ei, Statele Unite ale Americii sau chiar Australia. Universitățile din aceste state percep taxe de școlarizare care sînt, adesea, imposibil de achitat de către studenții români. Dacă în Marea Britanie aceștia pot apela la agenția guvernamentală Student Loan Company pentru un împrumut din partea statului britanic cu care să își achite taxele de școlarizare, în Elveția, la IMI, aceștia beneficiază de o reducere de 5000 de franci elvețieni din cei 25.000 pe care trebuie să îi achite pentru un an de studii.
Universitatea din Canberra, reprezentată de directorul internațional Beverley Reilly, se situează, pe lîngă universitatea americană Webster, cu sediul în Viena, în topul celor mai scumpe instituții de învățămînt prezente la RIUF. Costurile pentru studii se ridică, pentru diploma de licență, la 15.000 de euro pentru universitatea Webster și 23.000 de dolari australieni pentru Canberra University. Pentru cel de-al doilea ciclu de studii, un masterand trebuie să achite de la 20.000 de euro pînă la 70.000 de dolari australieni. Mai mult decît atît, numărul de burse la ambele instituții este destul de limitat. Tinerii pot face împrumuturi bancare, dar, în principiu, au nevoie de surse de finanțare proprii.
Din punctul de vedere al banilor necesari pentru studiile în străinătate, singurele oferte viabile rămîn țările nordice, unde învățămîntul este gratuit sau, cel puțin, accesibil.
Cu dicționarul sub bancă
Un alt criteriu de admitere este buna cunoaștere a limbii de predare la respectiva universitate, lucru dovedit printr-unul din testele recunoscute internațional. De exemplu, la instituțiile de învățămînt unde se țin cursuri în limba engleză sînt admise Cambridge, TOEFL sau IELTS – B Cambridge Advanced, 76 TOEFL iBT sau 6.0 IELTS la University of Essex din Anglia pentru cursurile de licență și 6.5 IELTS sau 88 TOEFL iBT pentru master, însă punctajele minime diferă de la universitate la universitate și chiar de la specializare la specializare, deci trebuie verificate pe siteul instituției de învățămînt. În Franța, studenții trebuie să se prezinte cu o diplomă DELF, TCF sau TEF de nivel 4 (echivalent DELF B2), iar în Germania n-ai ce căuta fără DSH (care poate fi dat numai în Germania), minimum DSH-2 sau TestDaF, minimum TDN 4, în țară, o diplomă de la o școală în care se predă în limba germană, Goethe-Institut German Language Certificate, Central Advanced Language Test sau German Language Diploma, nivelul al doilea.
Acum, dar mai încolo
Tinerii, mai ales liceenii, au fost entuziasmați în legătură cu tîrgul de universități. „Pe lîngă faptul că am găsit oferte de burse în Franța și o tabără în Anglia, am cunoscut și persoane noi foarte deschise și dornice să ofere ajutor. M-a ajutat să îmi găsesc într-un final facultatea și țara dorită”, declară Ana Huțu, elevă din Botoșani.
Cît despre studenții care au venit la eveniment, cea mai mare nemulțumire a acestora e legată de faptul că multe dintre programele de master sînt scumpe iar bursele prea puține sau insuficiente la nivel de cuantum. „Din perspectiva unui student care caută ceva pentru master, e destul de trist. Tîrgul, în principal, s-a adresat liceenilor, cu burse de bachelor. Banii sînt o problemă, multe universități sînt foarte scumpe pentru noi, dacă nu prohibitiv, măcar descurajant. Burse sînt doar la universitățile care percep taxe de studii, la cele gratuite, nu sînt. Trebuie să te autofinanțezi. Sînt și chestii mai avansate cum e Fulbright, care e un întreg program, unul dintre cele mai avantajoase și mai serioase, dar presupune multă-multă pregătire. Îți trebuie cam un an de zile ca să te pregătești corespunzător, dar măcar asigură suport full, dar cu foarte puține locuri. Depinde mult de specializarea pe care o ai, în domeniul meu, nu prea sînt mastere. Mă orientez, în primul rînd, după țară, apoi contează bursa și dacă am cu ce trăi acolo și apoi, direcțiile ulterioare, dacă am posibilități ulterioare de practică. A fost util tîrgul”, spune Dragoș Ciofu.
Nici „spot admissions” (en.: admiteri pe loc) n-au decurs așa cum ar fi trebuit sau măcar cum erau anunțate. Deși pe site scrie că „proiectul oferă elevilor români șansa de a fi admiși pe loc la universități din străinătate”, Alexandru se plînge că urmează să afle rezultatul testării de la RIUF abia peste trei luni. „Nu știu dacă am fost admis sau nu, în iunie cică ne trimit un răspuns. Am participat numai șase oameni din Iași la spot admissions. În plus, nici măcar nu era un profesor de la specializarea pentru care am optat eu să mă testeze, ci doar un prof de la facultatea respectivă, de specializare adiacentă, care știa mai mult chestii generale”.
Ioan STOLERU
Lina VDOVÎI
Adaugă un comentariu