Micuța carte a Arethei

E ceea ce a avut mereu nevoie blues-ul american pentru a deveni le­gendă, după Otis Redding. Ca do­va­dă că reinterpretarea a două piese de pe albumul „The Great American Songbook” al Arethei Franklin sună mai bine din glasul ei decît sub in­ter­pretarea bătrînului bluesman, du­pă cum și el a recunoscut-o la un anume punct. Lansat în 2011, apare ca un disc de vinil găsit în podul unei case cu găr­duleț alb de undeva din Sudul în care negrii își plîng poveștile la pian și saxofon. Și Aretha e doamna în ro­șu care își sprijină cu tristețe mîna pe umărul pianistului înfrînt de muzică. Minionă, cu o voce mai pătrun­ză­toa­re decît poate vreun suflet firav să în­frun­te. Cele 18 piese, înregistrate în pe­rioada colaborării cîntăreței cu casa de producție Columbia Re­cords, fac un portret candid, pictat în tonuri calde ale cîntăreței americane. Ac­cen­­tele de jazz, blues și soul se simt al­ter­nativ, într-un amestec deloc eterogen.

Dacă „This Bitter Earth” reînvie anii ’50 cu o delicatețe dantelată, cam­brată pe viori abia perceptibile, piesa „Ac-CentTchu-Ate The Positive”, ve­nită din inima epocii în care jazz-ul de-abia își creiona cu trompete ti­mi­de parcursul, sună ca și cum ar fi fost dintotdeauna a ei. Iar blues-ul reiese vi­brînd din sufletul frumoasei ne­gre­se cu un suflu trepidant în „Trou­ble in mind” în care parcă își proclamă de­vo­tamentul prin muzică. „I’m going down to the river and take my easy chair, and if the blues don’t get me, I’m gonna rock away from here” (n.r. Mă voi duce la rîu și voi lua balan­soarul cu mine, iar dacă blues-ul nu mă va purta cu el, mă voi legăna de­par­te de aici)

Regina soul-ului nu avea nevoie de încă un album, dar selecția din 2011 apare ca o ediție șlefuită a pieselor ca­re au consacrat-o iremediabil pe par­cursul a mai bine de cinci decenii. Iar dacă din Memphis multe siluete di­a­­fane aveau să plece spre a deveni le­gende, doar ea a dat plîngînd mîna cu Martin Luther King Jr., ca mai tîr­ziu cu cîteva decenii să fie singura in­vi­tată să cînte la inaugurarea alegerii lui Barack Obama. Pentru că doar ea știe cît de adînci sînt oceanele și cît de mult contează o singură zi.

Alexandra PANAETE