Micuța carte a Arethei
Ascultă de (la) noi 5 aprilie 2011 Niciun comentariu la Micuța carte a Arethei 0E ceea ce a avut mereu nevoie blues-ul american pentru a deveni legendă, după Otis Redding. Ca dovadă că reinterpretarea a două piese de pe albumul „The Great American Songbook” al Arethei Franklin sună mai bine din glasul ei decît sub interpretarea bătrînului bluesman, după cum și el a recunoscut-o la un anume punct. Lansat în 2011, apare ca un disc de vinil găsit în podul unei case cu gărduleț alb de undeva din Sudul în care negrii își plîng poveștile la pian și saxofon. Și Aretha e doamna în roșu care își sprijină cu tristețe mîna pe umărul pianistului înfrînt de muzică. Minionă, cu o voce mai pătrunzătoare decît poate vreun suflet firav să înfrunte. Cele 18 piese, înregistrate în perioada colaborării cîntăreței cu casa de producție Columbia Records, fac un portret candid, pictat în tonuri calde ale cîntăreței americane. Accentele de jazz, blues și soul se simt alternativ, într-un amestec deloc eterogen.
Dacă „This Bitter Earth” reînvie anii ’50 cu o delicatețe dantelată, cambrată pe viori abia perceptibile, piesa „Ac-CentTchu-Ate The Positive”, venită din inima epocii în care jazz-ul de-abia își creiona cu trompete timide parcursul, sună ca și cum ar fi fost dintotdeauna a ei. Iar blues-ul reiese vibrînd din sufletul frumoasei negrese cu un suflu trepidant în „Trouble in mind” în care parcă își proclamă devotamentul prin muzică. „I’m going down to the river and take my easy chair, and if the blues don’t get me, I’m gonna rock away from here” (n.r. Mă voi duce la rîu și voi lua balansoarul cu mine, iar dacă blues-ul nu mă va purta cu el, mă voi legăna departe de aici)
Regina soul-ului nu avea nevoie de încă un album, dar selecția din 2011 apare ca o ediție șlefuită a pieselor care au consacrat-o iremediabil pe parcursul a mai bine de cinci decenii. Iar dacă din Memphis multe siluete diafane aveau să plece spre a deveni legende, doar ea a dat plîngînd mîna cu Martin Luther King Jr., ca mai tîrziu cu cîteva decenii să fie singura invitată să cînte la inaugurarea alegerii lui Barack Obama. Pentru că doar ea știe cît de adînci sînt oceanele și cît de mult contează o singură zi.
Alexandra PANAETE
Adaugă un comentariu