Întrebările unui sîrb sau cum să manipulezi lumea
Cap în cap 10 iunie 2011 Niciun comentariu la Întrebările unui sîrb sau cum să manipulezi lumea 21Odată cu arestarea lui Ratko Mladici s-a redeschis una din cele mai cumplite răni din Balcani și se va readuce cu siguranță în atenția opiniei publice cazul Srebrenica, unul din cele mai controversate episoade ale războiului din Bosnia.
Prin arestarea sa, generalul sîrb a redevenit astfel, peste noapte demon și înger în același timp. Oficial acuzat de genocid și crime împotriva umanității, deja declarat măcelarul din Balcani de unii, Mladici este pentru alții, militar destoinic și mare patriot.
În cazul lui, nimeni nu pare indiferent, adică nimeni nu a rămas între baricade. Toți care au auzit vreodată de el, indiferent de tabără, sînt ori pro, ori contra. Dacă sîrbii îl idolatrizează, musulmanii îl vor cît mai repede răstignit pentru ce se presupune că ar fi făcut în iulie 1995 în Srebrenica. Cu certitudine, în conflictul din fosta Iugoslavie s-au săvîrșit fapte regretabile, reprobabile, cumplite și cutremurătoare într-un război fratricid, dar e o prostie să pui doar în cîrca sîrbilor toate aceste crime abominale.
Nu știu cîți dintre cei care în aceste zile scriu despre Ratko Mladici au avut ocazia să-l și cunoască. Eu l-am întîlnit în vara anului 1993 undeva lîngă Banja Luka și împreună cu alți cîțiva jurnaliști ne-am întreținut preț de cîteva ore. Poate mă înșel, dar Mladici mi-a rămas în minte ca un soldat adevărat. Am aflat apoi și de biografia lui militară care e fără cusur.
Urmărind de-a lungul anilor declarațiile și acțiunile celui care de la vîrsta de 15 ani și-a legat destinul de armată, care a fost șef de promoție la Academia Militară și avansat la excepțional, cred cu tărie că acest om nu putea ordona săvîrșirea crimelor sau a masacrelor.
Cei care sînt interesați să afle ce s-a întîmplat de fapt în iulie 1995 la Srebrenica și care au avut puterea să pună întrebări în mai multe locuri știu răspunsurile și la următoarele întrebări: De ce TPI (Tribunalul Penal Internațional) de la Haga are în cazul Srebrenica doar un singur martor ocular de o veridicitate îndoielnică în persoana lui Drazen Erdemovici, un croat din Tuzla, care susține că a participat ca subaltern al lui Mladici la masacru, deși cîteva mii de musulmani au reușit să se salveze din Srebrenica? De ce nu se spune o vorbă despre perioada 1992-1993 cînd în zona Srebrenica și Bratunac armata a 28-a musulmană a distrus 82 din cele 93 de sate sîrbești, ucigînd 3.262 de sîrbi, identificați cu nume și prenume?
De ce în Srebrenica, zonă declarată de ONU demilitarizată, contingentul canadian nu a dezarmat armata musulmană staționată acolo, deși exista un acord în acest sens? De ce printre cele 8.372 de presupuse victime ale masacrului, 3.016 se regăsesc pe listele electorale ca votanți în anul următor la alegeri pregătite de OSCE (Organizația pentru Securitate și Cooperare Europeană) care a avut timp un an de zile să verifice aceste liste? De ce în gropile comune care nu toate au fost în apropiere de Srebrenica au fost găsite doar 1.824 de cadavre, din care numai 442 au fost ucise prin împușcare?
De ce nimeni nu ia în considerare declarația înaltului comisar ONU Henry Vilard care spune că în timpul anchetei nu au găsit pe nimeni care să fi văzut masacrele, sau cea a observatorului ONU Philip Corwin care afirma că ceea ce s-a întîmplat la Srebrenica nu a fost un masacru, ci o serie de atacuri și contraatacuri între cele două armate, iar numărul sîrbilor uciși este aproape identic cu cel al victimelor de partea musulmană?
Sînt încă multe întrebări la care Mladici poate răspunde la Haga. Asta dacă va trăi suficient.
Raico CORNEA
Adaugă un comentariu