Funeral Hunting

Opinia de la centru Niciun comentariu la Funeral Hunting 2

În afară de compozitorul Cor­nel Fugaru și de Johnny Ră­­­du­canu, n-au prea murit oa­me­­ni ce­lebri în se­­zonul „vară-toa­mnă 2011”, ăsta e a­devărul. Nici n-au fost decese miste­rioa­se, nici neamurile nu s-au scu­ipat peste mormînt, cum se o­biș­nu­iește; la moartea lui Cornel Fu­ga­ru, doar Adrian Enache a zis că în­gerii aveau nevoie de un li­der a­colo sus și cam asta a fost, l-au îngropat.

Altădată era frumos: la fune­ra­liile maestrului Ion Dolănes­cu se filma cu mobilul lipit de dric, să fie o amintire peste ani. La Adrian Pău­nescu, iubitorii de poezie – tot mai rari în țara noastră – se urcau pe mormîntul lui Nichita Stănescu. În goana după vorbe de la înmormîn­ta­rea lui Gheorghe Dinică, ca­me­ra­ma­­nii erau să-l omoare pe Radu Beligan. Pentru că pofta de mor­bid a populației trebuie potolită, pro­punem un sport nou: vînă­toa­rea de înmormîntări (funeral hunting în varianta britanică) e foarte practică, întrucît presu­pu­ne implicarea unor oameni simpli.

Funeraliile cetățenilor de rînd prezintă un avantaj clar: se întîm­plă mereu. În plus, decurg bine, pentru că nu se îngră­mă­desc la ele toți ță­ra­nii. Am fost în Ghen­cea Civil, de­par­te de fițele din Bellu, pentru a asis­ta la în­hu­mările unor persoane în vîrs­tă, absolut respectabile. În­și­răm, în cele ce urmează, cîteva în­semnări la cald.

– Pe crucea de beton a unui om o­bișnuit e scris întru veș­ni­cie: „Nu cre­deam să-nvăț a muri vre-o (sic!) da­tă”. E din Eminescu și sună fru­mos.

– O dubă neagră oprește în fața capelei, la cîțiva pași de mormîn­tul soților Ceaușescu. Coboară un dri­car și ucenicul său. Dricarul îl în­dea­m­­nă, în glumă, pe ucenic: „Du-te să vezi mormîn­­tul lui Ceaușescu. I-a dat servici lu’ maică-ta, lu’ taică-tu”. Ucenicul tace și se duce.

– E o zi aglomerată rău la cimitirul Ghencea Civil. „E aglomerat rău azi!”, exclamă și cîțiva gropari care s-au oprit să-și tragă răsuflarea pe bordură. La amiază, pe fiecare la­tură a capelei se află cîte un si­criu, iar în mijloc e un alt sicriu. Morții așteaptă la coadă, să le citească preo­tul. Domnului Cornel Popa, năs­cut în 1919, îi citește mult, aproape o oră.

– Și în cimitir există o mare problemă cu locurile de parcare.

– Frecvența parastaselor de­vi­ne, în toate cazurile, subiect de dispu­tă. Într-o discuție telefonică, un tînăr susține necesitatea organizării de pomeni în fiecare an: „Dacă tu crezi că e bine la cinci ani…”. Din punctul lui de vedere, pomana de un an trebuie făcută peste nouă luni, cînd se întoarce el din Austria.

– Prezenți la funeraliile colo­ne­lu­­lui doctor Alexandru Efanov, chi­rur­­gul Constantinovici și o doa­m­nă stau mai deoparte. Cu voce scăzu­tă, doa­mna îi spune chirurgului că Ale­xandru Efanov a slujit armata cu adevărat. Rudele celui decedat au adus la cimitir un lighean de co­li­vă, învelit în staniol. L-ar fi îm­păr­țit în cimitir, dar au uitat lingura aca­să. Cică se întâmplă mereu asemenea lucruri.

Vlad ODOBESCU

Autor:

Opinia Studențească

Revistă săptămînală de actualitate, reportaj și atitudine studențească, editată de studenți ai Departamentului de Jurnalism și Științe ale Comunicării de la Universitatea Alexandru „Ioan Cuza din Iași”.

Adaugă un comentariu

Opinia studențească este o revistă săptămînală de actualitate, reportaj şi atitudine studenţească, editată de studenţi ai Departamentului de Jurnalism şi Ştiinţe ale Comunicării de la Universitatea Alexandru „Ioan Cuza din Iași”. A fost înfiinţată în 1974 și continuă tradiția școlii de presă de la Iași.

Căutare

Back to Top