Între Casa Presei și sediul Willbrook

Vreme de cîteva zile telespectatorii au avut parte de un spectacol inedit, de un joc nou în audio-vi­zua­lul de tranziție: leapșa pe furate între Realitatea Media și RTV, în­tre Elan și Sebastian, între Casa Presei și sediul Willbrook. S-au fă­cut pariuri și speculații.

Dar, dincolo de partea hazlie există o parte dra­matică a întîmplării, confirmată de extazul lui Bogdan Chireac, ca­re ridica în slăvi „geniul” lui Sorin Ovidiu Vântu, în vreme ce studioul se golise de oameni și de apa­rate. După Chireac, „Genialul” SOV, alintat „Grăsuțul”, este au­to­rul din umbră a contraloviturii sub centură dată trădătorului Sebastian Ghiță, lăsat fără televiziune în timpul emisiei. Caftul dintre Schwar­zen­berg și Ghiță, arbitrat de ace­lași Vântu, nu are nimic din ste­re­o­tipul luptei dintre bine și rău și e indiferent dacă învinge unul sau celălalt. Piața mass-media din Ro­mânia a fost fatal pervertită de ma­niera vanitoasă și interesată în care Vântu a tratat televiziunea, în disprețul libertății de exprimare și a misiunii presei, cu ofertele sale „de nerefuzat”. A cumpărat jurnaliști, conștiințe, a transformat trustul Re­a­litatea într-un instrument de șan­taj politic și într-o sursă nelegitimă de stors bani.

La fel a făcut și Voiculescu, pe numele său autentic „Felix”, dar cu plăți mai zgîrcite. Schwarzenberg și Ghiță reprezintă multiplicarea aces­tui contingent de „patroni” ne­i­nițiați în domeniul mediatic, dar căliți în aranjamente dubioase, care pregătesc măciuca pentru alegerile viitoare. Profitul țintit de acest gen de stăpîni nu vine din televiziunea văzută ca afacere, din publicitate sau producție, ci din contractele și afacerile viitoare, așteptate ca răs­pla­tă pentru serviciile aduse în­vin­gă­torului în alegeri. Să ne amintim că Realitatea TV a jucat politic pe o parte un timp, apoi a trecut de partea cealaltă. A fost astfel viciată orice normă jurnalistică. S-au in­ven­tat „experți”, hahalere oportu­nis­te care să intoneze pe tonul ce­rut, cu toată energia. Chireac e un exemplu, Ciuvică este altul. S-au stimulat isteria, bătaia de joc, gesticulația apocaliptică. Zilnic s-a practicat manipularea. Criza pieței media a facilitat apariția jurnalistului de unică folosință. Este indiferent, așadar, cum se va sfârși încăierarea dintre Schwarzenberg și Ghiță, ci­ne va lua camerele și cine se va ale­ge cu trepiedele și microfoanele. Amîn­doi sînt parte a unui joc politicoid din care presa va ieși perdantă.

Brîndușa ARMANCA