Între Casa Presei și sediul Willbrook
Cap în cap 1 noiembrie 2011 Niciun comentariu la Între Casa Presei și sediul Willbrook 1Vreme de cîteva zile telespectatorii au avut parte de un spectacol inedit, de un joc nou în audio-vizualul de tranziție: leapșa pe furate între Realitatea Media și RTV, între Elan și Sebastian, între Casa Presei și sediul Willbrook. S-au făcut pariuri și speculații.
Dar, dincolo de partea hazlie există o parte dramatică a întîmplării, confirmată de extazul lui Bogdan Chireac, care ridica în slăvi „geniul” lui Sorin Ovidiu Vântu, în vreme ce studioul se golise de oameni și de aparate. După Chireac, „Genialul” SOV, alintat „Grăsuțul”, este autorul din umbră a contraloviturii sub centură dată trădătorului Sebastian Ghiță, lăsat fără televiziune în timpul emisiei. Caftul dintre Schwarzenberg și Ghiță, arbitrat de același Vântu, nu are nimic din stereotipul luptei dintre bine și rău și e indiferent dacă învinge unul sau celălalt. Piața mass-media din România a fost fatal pervertită de maniera vanitoasă și interesată în care Vântu a tratat televiziunea, în disprețul libertății de exprimare și a misiunii presei, cu ofertele sale „de nerefuzat”. A cumpărat jurnaliști, conștiințe, a transformat trustul Realitatea într-un instrument de șantaj politic și într-o sursă nelegitimă de stors bani.
La fel a făcut și Voiculescu, pe numele său autentic „Felix”, dar cu plăți mai zgîrcite. Schwarzenberg și Ghiță reprezintă multiplicarea acestui contingent de „patroni” neinițiați în domeniul mediatic, dar căliți în aranjamente dubioase, care pregătesc măciuca pentru alegerile viitoare. Profitul țintit de acest gen de stăpîni nu vine din televiziunea văzută ca afacere, din publicitate sau producție, ci din contractele și afacerile viitoare, așteptate ca răsplată pentru serviciile aduse învingătorului în alegeri. Să ne amintim că Realitatea TV a jucat politic pe o parte un timp, apoi a trecut de partea cealaltă. A fost astfel viciată orice normă jurnalistică. S-au inventat „experți”, hahalere oportuniste care să intoneze pe tonul cerut, cu toată energia. Chireac e un exemplu, Ciuvică este altul. S-au stimulat isteria, bătaia de joc, gesticulația apocaliptică. Zilnic s-a practicat manipularea. Criza pieței media a facilitat apariția jurnalistului de unică folosință. Este indiferent, așadar, cum se va sfârși încăierarea dintre Schwarzenberg și Ghiță, cine va lua camerele și cine se va alege cu trepiedele și microfoanele. Amîndoi sînt parte a unui joc politicoid din care presa va ieși perdantă.
Brîndușa ARMANCA
Adaugă un comentariu