După gustul lui Hemingway

Cînd am deschis ochii am reali­zat că nu ma aflu pe cîmpiile în­tinse ale Provence-ului, iar aro­me­le de pămînt reavăn și cele fructate nu vin de alt­un­­deva decît din pa­harul cu picior, ideal degustărilor, umplut doar pe un sfert cu vin alb demi-sec, adus din zo­na Hușiului.

„Ernest Hemingway spunea că «vi­­nul este una dintre cele mai civilizate creații ale umanității»”, explică unul dintre cunoscătorii avizați, în timp ce își agită prin mișcări circulare paharul, pentru a putea observa „ade­vărata culoare a soiului, ce trebuie să formeze o potcoavă atunci cînd re­ci­pientul este înclinat”. Căldura cu ca­re acești iubitori de artă și de frumos vorbesc despre ceva aparent comun, obișnuit în viața de zi cu zi, mă fac să îmi dau seama că un vin trebuie să aibă o istorie și o poveste aparte. Nu este suficient doar să fie băut, tot ce are de pus în valoare aceasta are o anumită procedură, ce nu trebuie ne­glijată.

Dacă nu aș fi fost atentă atunci cînd serveam o bucățică de măr de pe un platou, nu observam că sîn­tem de­ja la a treia sticlă ce ur­mea­ză a fi în­cer­ca­tă.

Cei rămași în sală nu se sfiesc să pună întrebări sau să intre în istoricul plantațiilor de la noi din țară, iar de­gustătorii profesioniști sînt bucuroși să răspundă și să lamurească orice cu­riozitate, atunci cînd ajung să discute și despre ce soi cred că ar fi băut Burebista pe vremea dacilor.

Cum sînt printre singurele re­pre­zentante ale sexului frumos rămase în sală, mi se atrage atenția că „fe­me­i­le sînt cîteodata mai buni degustători de vin decît bărbații” și că „ele au altă percepție atunci cînd vine vorba despre re­cu­noaș­te­rea unui buchet”.

Vine și rîndul Chardonnay-ului, ale cărui nuanțe florale a fost inspirat și conturat tot de către o femeie, „o mînă de om cu tot cu bocanci”, glu­mește unul dintre cei trei oenologi aflați în fața noastră.

Vinurile albe lasă loc și celor ro­șii și rose de la Murfatlar sau Crama Oprișor să își arate ade­vă­ra­ta nuanță, cu mențiunea lui Că­tă­lin, unul dintre amfitrioni că „cel mai bun vin e ăla care-ți place”.

Sala decorată cu piloni în stil Vic­torian, ca la sfîrșit de secol XIX, la început neîncăpătoare se golește în­cet atunci cînd iubitorii de artă și gastronomie decid că există și alte atracții la care ar putea poposi, după ce au savurat cîte puțin din aproximativ zece soiuri diferite, în încerca­rea de a decide care e cel mai valo­ros.

Mădălina MORARU