După gustul lui Hemingway
1001 de măști 7 noiembrie 2011 Niciun comentariu la După gustul lui Hemingway 0Cînd am deschis ochii am realizat că nu ma aflu pe cîmpiile întinse ale Provence-ului, iar aromele de pămînt reavăn și cele fructate nu vin de altundeva decît din paharul cu picior, ideal degustărilor, umplut doar pe un sfert cu vin alb demi-sec, adus din zona Hușiului.
„Ernest Hemingway spunea că «vinul este una dintre cele mai civilizate creații ale umanității»”, explică unul dintre cunoscătorii avizați, în timp ce își agită prin mișcări circulare paharul, pentru a putea observa „adevărata culoare a soiului, ce trebuie să formeze o potcoavă atunci cînd recipientul este înclinat”. Căldura cu care acești iubitori de artă și de frumos vorbesc despre ceva aparent comun, obișnuit în viața de zi cu zi, mă fac să îmi dau seama că un vin trebuie să aibă o istorie și o poveste aparte. Nu este suficient doar să fie băut, tot ce are de pus în valoare aceasta are o anumită procedură, ce nu trebuie neglijată.
Dacă nu aș fi fost atentă atunci cînd serveam o bucățică de măr de pe un platou, nu observam că sîntem deja la a treia sticlă ce urmează a fi încercată.
Cei rămași în sală nu se sfiesc să pună întrebări sau să intre în istoricul plantațiilor de la noi din țară, iar degustătorii profesioniști sînt bucuroși să răspundă și să lamurească orice curiozitate, atunci cînd ajung să discute și despre ce soi cred că ar fi băut Burebista pe vremea dacilor.
Cum sînt printre singurele reprezentante ale sexului frumos rămase în sală, mi se atrage atenția că „femeile sînt cîteodata mai buni degustători de vin decît bărbații” și că „ele au altă percepție atunci cînd vine vorba despre recunoașterea unui buchet”.
Vine și rîndul Chardonnay-ului, ale cărui nuanțe florale a fost inspirat și conturat tot de către o femeie, „o mînă de om cu tot cu bocanci”, glumește unul dintre cei trei oenologi aflați în fața noastră.
Vinurile albe lasă loc și celor roșii și rose de la Murfatlar sau Crama Oprișor să își arate adevărata nuanță, cu mențiunea lui Cătălin, unul dintre amfitrioni că „cel mai bun vin e ăla care-ți place”.
Sala decorată cu piloni în stil Victorian, ca la sfîrșit de secol XIX, la început neîncăpătoare se golește încet atunci cînd iubitorii de artă și gastronomie decid că există și alte atracții la care ar putea poposi, după ce au savurat cîte puțin din aproximativ zece soiuri diferite, în încercarea de a decide care e cel mai valoros.
Mădălina MORARU
Adaugă un comentariu