Amintirea solzilor albaștri
Navighează pe-o pagină de carte 29 noiembrie 2011 Niciun comentariu la Amintirea solzilor albaștri 1Christopher Paolini vorbește despre cărțile sale cu fascinația unui copil care se uită la desene animate. Ochii îi fac cît două funduri de borcan, mîinile încep să danseze prin aer și buzele se mișcă în mai multe cadre pe secundă decît poate înregistra camera.
Mai ales cînd vorbește despre solzii albaștri ai dragonului Saphira sau despre speranțele tînărului Eragon de a schimba soarta în regatul Alagaesiei, răsturnînd regimul lui Galbatorix.
De cînd i-a găsit oul Saphirei în prima carte, puștiul din Valea Palancar s-a transformat într-un adevărat războinic, ajungînd ca în al patrulea volum să stăpînească nu doar sabia, arcul sau magia, cît și mintea. E drept, înțelepciunea îi mai alunecă înspre ascuțișul spadei uneori, dar de aceea dragonul e alături de el, să îi mai taie elanul.
Cei doi s-au pornit către capitala ținutului alături de Nasuada, conducătoarea oamenilor liberi, de Arya, ambasadorul elfilor și de Orik, regele piticilor, cucerind toate orașele care le-au stat în cale. Nu fără să se simtă. Obosiți, descurajați, s-au adunat în fața zidurilor cetății așteptîndu-se să moară. Singura speranță a oamenilor era tînărul băiat alături de Saphira, dar nici ajutați de elfi nu ar fi reușit să îl învingă pe Galbatorix și dragonul său imens. Pînă cînd Eragon a descoperit un secret ascuns odată cu moartea ultimilor monștri înaripați și păzit cu prețul multor vieți. Dar nici acesta nu îi asigură victoria. Tot ce va face va fi să îl aducă față în față cu regele malefic, pentru o ultimă bătălie la care se trimit apropouri încă de la primul volum.
Ultimul volum din seria Inheritance, cu același nume, va dezamăgi mulți dintre fani. S-au lăsat atît de multe portițe deschise încît Paolini, deși a avut 900 de pagini la dispoziție, nu a reușit să închidă nici jumătate. Cît despre final, dezamăgirea va fi cu atît mai mare cu cît acesta a fost descris aproape în întregime încă din primul volum. A dat-o-n bară doar la nivelul „romanței epice” promise, care s-a rezumat doar la o mînă strînsă și un rămas bun de zece pagini.
Adaugă un comentariu